Simplu: despre creier

Vocea corpului în creier este cea a primului creier format, cel căruia (impropiu) îi spunem ,,creier reptilian”.

-Reglează funcțiile vitale: frecvența cardiacă, presiunea arterială, ritmicitatea respiratorie, funcția digestivă, temperatura internă, reglează funcționarea glandelor endocrine( funcții asigurate de către trunchiul cerebral).

- Automatismele înnăscute: foamea, setea, instinctul de supraviețuire, activitatea sexuală, fecunditatea, lactația etc( funcții asigurate de trunchiul cerebral).

-Coordonează întreaga activitate musculară: echilibrul și simțul poziției, controlul tonusului muscular (funcții asigurate de cerebel).

- Sediul presupus al unui număr de comportamente genetice dobândite: imitarea, căutarea unui habitat, simțul teritoriului, vânătoarea, împerecherea, stabilirea unei ierarhii sociale, ritualuri și comportamente repetitive ( ce cunoscut sună !!! uite de cînd le avem în memorie, la purtător).

-Aici are loc convergența informațiilor senzoriale și senzitive. Ele sunt regrupate și triate după ariile cortexului specializate în analiza fiecărui tip de informație ( aria auditivă, aria vizuală). –funcții asigurate de talamus.

Acest minunat ,,creier reptilian” este un computer central, la curent clipă de clipă cu starea organismului. Dacă este necesar transmite informațiile și celorlalte părți ale creierului. Este cu adevărat ,,vocea corpului în creier”.

Cred cu toată tăria că avem nevoie de informații clare, validate de știință. Și faptul că are loc această validare a unor informații ocultate dar prezentate metaforic în ultimii zeci de ani ne ajută în stabilitatea emoțională. 

Fără cunoaștere devenim diletanți și chiar habotnici. Creindu-se sisteme spirituale, noi religii etc, poate deveni trauma actuală a omenirii, dacă ele nu au o bază concretă, susținută de informații care să fie și verificabile, măcar printr-o cunoaștere cât mai cuprinzătoare. Știți de ce?! Pentru că ,,ideile prea noi” sau năstrușnice, vin în coliziune cu adevărul pe care corpul îl știe de atîta timp. Inteligența emoțională a corpului ! sper să vă sune cunoscut, dacă nu, citiți cărțile scrise da Daniel Goleman și traduse(unele)și la noi.

Despre sistemul limbic – mamalian se știe că ,,îmbracă” creierul reptilian. Este legat de hipotalamus și cortex, branșat în derivație la toate informațiile senzitive și senzoriale percepute prin cele cinci simțuri care ne ,,colorează” viața.

Are două funcții capitale: este un selector- responsabil de selecția dar și de arhivarea emoțiilor care sunt trăite datorită interacțiunii cu mediul din jurul nostru. Deci este și o memorie. Capacitatea sa de înregistrare este în funcție de emoția sau senzația resimțită în momentul unei experiențe.

Criteriile de selecție și memorizare sunt diferite pentru emisfera stângă și pentru cea dreaptă. Pentru că cea stângă este puternic motivată de emoții iar cea dreaptă de senzații.

Insă acest creier (uneori asemuit cu o oaie) începe să fie tributar neocortexului. Rolul de călăreț sau șofer nu prea i se potrivește. Interpretarea unui eveniment făcută de neocortex după ce primește toate datele este un privilegiu la care e din ce în ce mai bine să fim atenți.

Neocortexul = 10 miliarde de neuroni( alții spun că mai puțin). Importantă este funcționarea lui ceea ce se vede prin crearea a cât mai multe sinapse (legăturile electrice dintre neuroni). Aceste legături se formează numai când gândim, când învățăm și așa stabilim corelații voite. E un subiect extrem de amplu dar și de minunat.

Memorizarea, reflecția și rațiunea sunt funcții ale neocortexului, repartizate în cele două emisfere cerebrale. La mamifere ele funcționează împreună(cu mici excepții totuși).

La om ele au dobândit pe parcursul ultimei sute de mii de ani funcții diferite dar totodată și complementare. Fiecare emisferă funcționează ca un creier singular având propriul limbaj, propria memorie, propriul colorit senzorial dar și emoțional. Insă există o punte între ele (corpul calos) prin care circulă informațiile dintr-o parte în alta.

Emisfera stângă este analitică: funcții specifice: citit, vorbit, numărat, analizarea detaliilor, stabilirea relațiilor cauză-efect etc. Controlează patea dreaptă a corpului.

Emisfera dreaptă este sistemică. Guvernează gândirea concretă și reprezentarea reală a faptelor, recunoaște situația globală, de ansamblu. Ceea ce em. stângă analizează fragmentar.

Sunt date de ansamblu dar necesare pentru că ne privesc. Așa funcționăm, fie că știm sau nu.

Cei care și-au dezvoltat preponderent emisfera stângă trebuie să învețe să se sprijine în a lua decizii, în a se comporta pe datele din emisfera dreaptă. Valabil și pentru cei care au mai activă emisfera dreaptă de a învăța(și accepta) să se ajute de analiza oferită de emisfera stângă.

Despre aceste aspecte voi mai scrie. Pentru că inițial omenirea a fost divizată în auditivi și vizuali. Două prototipuri umane cu trăsături clare, distincte. Avalanșa de transformări umane din ultima sută de ani (mai ales) a dus la apariția persoanelor kinestezice și, recent, a celor digital/auditive( a dialogului intern).

A ști, a înțelege aceste transformări ne duce la a fi stăpânii vieții noastre și nu a funcționa pe pilot automat. Doar din când în când mai ridicăm capul spre Dumnezeu și...oftăm. Așa cum spune părintele Rafael Noica: ,,Dumnezeu nu învârte la mămăliga ta!”. Pentru că suntem creați perfecți și e bine să ne cunoaștem ca să folosim corect și responsabil toate cele daruri, care sunt în noi.

Un exemplu: dacă tu ești vizual(și ~65% sunt), atunci sigur că vorbești mult în gând încărcând emisfera dreaptă. Ce poți face ca să nu ....explodezi?! Îți imaginezi că spui (vorbești-deci emisfera stângă) cu cineva. Imaginar dacă nu și chiar real(uneori ... e de evitat). Rolul ,,mărturisirii păcatelor”, mai nou cel al psihologilor ăsta e (printre altele ca să nu limitez).

Ca ideile să fie și punctuale nu numai de ansamblu, privești în partea stângă sus.

Au fost necesare sute de studii științifice dar s-a obținut harta comportamentelor și implicit a înțelegerii și coordonăriilor. Cred că este un salt uriaș în a reuși să nu mai trăim prin automatisme sau gen turmă.

Este adevărat că se cere un efort de învățare , de gândire. Dar fără asta nu se poate realiza nimic.

,,Dumnezeu îți dă dar nu îți vâră în traistă”. Unii ar vrea ca să le fie și cărată.

Cred că fiecare are tăria, puterea de a deveni fericit învățând cum. 

Trăiește-te pe tine însuți

O povestire a însingurării de oriunde, de oricând. A întrebărilor, a căutărilor și ….finalitatea o alege fiecare.

 „Oare mai există vreo speranţă pentru mine?” ,,Din mine nu mai poate ieşi nimic"- sună cunoscut ?! ,,nu găsea sprijin nicăieri” ……..Cu toate acestea, avea succes, putere şi işi putea permite orice. 

Dar ce insemnau bunurile materiale fără armonie interioară, fără conştinţă spirituală, fără dezvoltarea personalităţii şi, inainte de toate, fără prieteni adevăraţi şi fără un partener care să-l iubească din suflet?

,, Dr. Devadip Anand Satarasch Erwin Kleinfeld” – un nume care cuprinde în el ,,aparițiile editoriale” ale învățământului cules și ,,interpretat” de prin toate zonele lumii. Un amestec de din toate! Prototipul ,,terapeutului” este magistral creionat. Dar… e necesar și el. Aceeași ,,acumulare”de informații vandabile dar și o întoarcere bruscă spre Cel care a făcut Totul. Măcar de spaimă – uite la ce duce.
 ,,Iluminarea” din templele construite de mâinile omenești se poate stinge oricând.

Noi spunem mai simplu și direct: ,,La pomul lăudat să nu te duci cu sacul”. Dar e important să cauți – ce găsești poate te face să te accepți. Poate…! Dar și înveți să ai discernământul necesar în alegerea informațiilor, a persoanelor cu care rezonezi spre îndrumare. Pentru că până la urmă tu le vei suporta consecințele și:,, avea cumva sentimentul că-şi va putea rezolva problemele singur”.

 Căutăm ,,deasupra” iadului propriu. Dar dacă e acolo un alt iad?! (până la ceruri ne mănâncă sfinții). Există însă o Unică Putere, o Unică Forță Creatoare, un Unic Nume – Dumnezeu, oricum I-am spune. Spre El să ne îndreptăm ființa, gândul. Legătura cu El este indestructibilă  dincolo de religii, școli, sisteme spirituale .

Nu e bine-nu e rău! Înveți din toate. Atitudinea ta contează. Karma?!- a trecut. Ce faci tu acum cu viața interioară ?! știi că o ai și e a ta, numai a ta?! Și părinții, și stră-bunicii au avut-o pe a lor. Ți-au predat-o și ție. Alege ! o trăiești pe a lor sau Tu te trăiești pe tine cum dorești?! Avem ,,memoria” lor în noi. Nu e nevoie să o ,,citim” în fiecare zi și să nu vedem că e soare, că adie vântul, să nu simțim mângâierea pe care o putem dărui, gustul unui fruct care să ne înmiresmeze clipele. Mare ,,minune”: trăim și interpretăm rolurile altora, fie că sunt genetice fie că vin din Egiptul antic. Ne place nouă să jucăm asemenea roluri (cică avem …karma sau farmece, blesteme). Jos măștile și trăiește propria ta viață Acum. Conștient. Fără trecut-fără viitor. Acum !!!

Conștientizăm mereu și mereu ,,iadul fierbinte” din jur și din noi. E bine. Odată și odată, vom începe să căutăm, vom fi dezamăgiți poate, dar dacă nu te oprești …. Te vei cunoaște pe tine, Om Minunat! ,,E ziua ta azi” poți deveni conștient de asta în fiecare clipă! Ce faci cu ea?!

E doar Ziua ta. Unică !!! pentru că mâine va fi la fel, aceeași zi de Azi.

* * *

  Fragmentul este din : ...” –,,Manualul NPL-ului spiritual” de Walter Lubeck, ed.MIX.

(Sublinierile din text îmi aparțin)

,,Intr-una dintre puţinele mele zile libere, după un mic dejun prelungit, stăteam aplecat asupra ziarului şi nu după mult timp, a inceput să-mi pară rău că mă ocup de aceste ştiri noi, dar, in acelaşi timp, vechi, intotdeauna deprimante. Aşa că l-am pus deoparte şi am incercat să caut din nou in revista Cronicile Akasha 37 un articol scurt care să-mi echilibreze starea de spirit.

După un timp, pe o pagină care-mi scăpase pană atunci, am găsit o povestire care mi-a captat imediat atenţia. Sub titlul banal de „noutăţi din dimensiunile inferioare" se găsea următoarea relatare:

,,În casa diavolului, undeva jos, intr-al şaptelea iad, cu toate că era tarziu, pe masă mai ardea incă o veioză. Obosit, dar fascinat de o carte pe care o primise chiar in acea zi de la un distribuitor, incornoratul stătea culcat in patul său şi citea. Langă el erau inşirate lucrările standard ale literaturii New-Age şi ale psihoterapiei modeme. Într-o armonie perfectă, aici stăteau una lângă cealaltă „De la Yeti la Yoghin in 90 de zile", „Vindecarea bătăturilor după metoda frăţiei galactice" şi „Creşte spre lumină - eliberează-te şi tu de cătuşele căruciorului pentru copii".

 După incă o jumătate de oră, domnul Satan a lăsat la o parte cartea şi a inceput să privească visător in lava fierbinte care aburea in faţa ferestrei sale.

 „Oare mai există vreo speranţă pentru mine?" se gandea el şi işi proiectă in faţa ochilor minţii situaţia familială şi evenimentele care l-au marcat in prima copilărie, care-i deveniseră conştiente prin lectura acestei cărţi.

„Din mine nu mai poate ieşi nimic", medita el in continuare. „Deja bunica a fost cumva psihotică, părinţii mei au fost egoişti şi narcisişti şi nu le păsa de mine, fiindcă erau tot timpul obligaţi să lupte pe Pămant impotriva concurenţei cereşti. Ori de cate ori tata se intorcea acasă stresat, incepea să spună aceleaşi poveşti: „Ha, anul acesta am ţinut cu 50% mai multe liturghii negre şi am realizat cu 20% mai multe abandonuri ale bisericii decat in perioada de bilanţ trecută. Nu mai am probleme decat cu caţiva şefi de departamente. Aceştia au ipotecat din nou un şir intreg de suflete deja amanetate. Cum pot să-mi verific socotelile in asemenea condiţii?!"

Lucrurile au continuat in acelaşi fel şi trist, micul diavol care nu găsea sprijin nicăieri, lăsă să-i atarne coada. Dar nici aşa nimeni nu-i dădea atenţie.

Nimeni nu-l putea suferi. Nici in iad nu era foarte agreat. Oamenii fugeau de el şi blestemau folosindu-i numele. Cu toate acestea, avea succes, putere şi işi putea permite orice. Dar ce insemnau bunurile materiale fără armonie interioară, fără conştiinţă spirituală, fără dezvoltarea personalităţii şi, inaintede toate, fără prieteni adevăraţi şi fără un partener care să-l iubească din suflet?

Diavolul suspină adanc. Privirea ii alunecă peste cărţi şi i se părea că nimic nu mai are sens. Nici acestea nu-l puteau ajuta cu adevărat. Nu erau altceva decat hârtie moartă.

„Stai " inviorat brusc, el işi indreptă spatele. „Bineinţeles! Este totuşi cineva care ţi-a scris!" Se apucă să răscolească prin bibliotecă şi in curand găsi ceea ce căuta.
 Lucrările care au trezit in el cele mai multe procese de conştientizare au fost scrise, fără excepţie, de Dr. Devadip Anand Satarasch Erwin Kleinfeld. Entuziasmat, trecu in revistă o anexă. Da, acolo scria: "Dacă ai probleme pe care nu le poţi rezolva imediat, prin tehnicile de autoajutorare pe care le-am descris in această carte, poţi să mi te adresezi pentru a stabili o intalnire de lucru şi o şedinţă in vederea demarării unui proces de rezolvare a acestora, prin transformare energetică." Cu ochii strălucindu-i şi mai tare, cel care-i duce la pierzanie pe cei drepţi, işi ridică privirile şi inchise cartea. 

„Da", spuse el cu un glas scăzut, dar plin de speranţă, „trebuie s-o fac". „Numai el mă poate vindeca. Procesul de rezolvare prin transformare energetică mă va conduce şi pe mine spre lumină şi dragoste!". in dimineaţa următoare, chiar in timpul pauzei pentru micul dejun, s-a indepărtat de colaboratorii care nu trebuiau să-i cunoască toate problemele personale şi a telefonat la cabinetul doctorului Devadip Anand Satarasch Erwin Kleinfeld. După două semnale sonore, i s-a făcut legătura. 

Se auzea o muzică minunată şi o voce bărbătească plăcută i-a spus: „Alo, ai ales numărul potrivit. Aici este centrul cristalelor luminoase al lui Devadip Anand Satarasch. Sunt intr-o şedinţă şi din păcate nu pot vorbi cu tine personal. Mă poţi găsi la ora..." Diavolul şi-a notat orele de consultanţă şi a inceput să se simtă gelos. Acest om mai avea şi alţi clienţi. Totuşi, in curand, a inlăturat gandurile acestea nedemne şi şi-a continuat munca. Mai tarziu, după-amiaza, a avut, in sfarşit, succes.

 „Da, aici Anand, ce pot face pentru dumneavoastră?!" a răsunat o voce stresată in receptor. „Vreau să stabilim o intalnire. Am cateva probleme, poate că mai puţin obişnuite - nu ştiu. Mă puteţi ajuta?" spuse diavolul nervos. „Nu vă faceţi griji, găsim noi o soluţie. Nu există nicio problemă pe care să nu o cunosc şi pe care să nu o pot rezolva", răspunse sigur pe el, Dr. Devadip Anand Satarasch. „Am studiat terapia psiholingvistică Chakra la Enlightment-Pyramid-Center din New York şi Muller-Work cu insuşi Mtiller, cu care colaborez. Noi doi am scris şi o carte impreună."

Diavolul ştia acest lucru de la Agenţia de distribuţie a razelor de lumină şi inlemni datorită sentimentalul de respect interior, căci ceea ce citise in această carte deschizătoare de drumuri suna bine, işi amintea cu precizie, chiar dacă n-a inţeles foarte bine despre ce este vorba. 

„În afară de aceasta", continuă terapeutul, „cu ajutorul puterii mele directe de a vedea aurele pot găsi toate blocajele cat ai zice peşte. După aceea, le dizolv cu blandeţe, cu ajutorul forţei universale de transformare prin dizolvare vibraţională. In acel moment, va ieşi la suprafaţă adevăratul tău eu dumnezeiesc, care se găseşte deasupra energiilor inferioare ale armurii tale emoţionale şi, odată cu aceasta, se va armoniza şi karma ta negativă."

Între timp, diavolul era nerăbdător să fixeze o intalnire şi, din intamplare, Dr. Devadip Anand Satarasch Erwin Kleinfeld avea vinerea următoare timpul necesar pentru o şedinţă intensivă. 
Diavolul trebuia să-şi ia concediu şi şedinţa costa aşa de mult incat chiar şi el trebui să inghită de cateva ori in sec dar, in ultimă instanţă, era vorba despre armonia sa interioară şi despre curăţarea Karmei!

Pană in momentul sosirii zilei stabilite, Scaraoţchi a avut parte de o perioadă plină de sentimente contradictorii. De mai multe ori a fost aproape de a anula intalnirea, fiindcă avea cumva sentimental că-şi va putea rezolva problemele singur. Dar, de fiecare dată, a invins senzaţia că aceasta este foarte importantă pentru el şi cărţile sale de tarot ii arătau acelaşi lucru. 

Desigur că n-a intrat total nepregătit in centrul cristalelor luminoase. S-a imbrăcat cu un trenci lung, care-i ascundea statura şi - inainte de toate, coada - şi-a pus pe cap o pălărie, ca să nu i se vadă coarnele, şi-a infăşurat in jurul gatului un şal, şi-a pus mănuşi, ochelari de soare şi cizme. Grijuliu, şi-a turnat o jumătate de litru de parfum franţuzesc scump pe pielea scorţoasă pentru ca nimeni să nu-l poată recunoaşte imediat după miros. Înarmat astfel, ieşi din casă şi porni spre locul primei şedinţe terapeutice.

Intrarea in centrul cristalelor luminoase era impresionantă şi diavolului i s-a părut că percepe şi faptul că acea clădire iradia ceva extrem de luminos şi limpede. Pe uşă, pe un panou din alamă, scria cu litere violete: „Dr. Devadip Anand Satarasch Erwin Kleinfeld - terapie psiholingvistică pentru armonia Chakra - Miiller-Work Maşter Enlighter - supervizarea de procese de transformare prin dizolvare universală - sunaţi pentru a stabili o programare."

Pentru moment, stăpanul tuturor iadurilor inferioare, mijlocii şi superioare, devenit nehotărat, a ezitat din nou. După aceea insă, şi-a făcut curaj şi a sunat la uşă.

Reuşise. Reuşise să ajungă la cel care-l putea vindeca prin propriile forţe. În sfarşit, acum, după mii de ani de blocaje sentimentale şi acumulări de Karme negative, işi va sfărama cătuşele şi-şi va putea descoperi şinele divin.

Se simţea cumva fericit. Uşa s-a deschis şi in faţa sa se găsea Dr. Devadip Anand Satarasch Erwin Kleinfeld. Un bărbat puternic, de varstă mijlocie, imbrăcat in alb, puţin supraponderal - dar şi Buddha a fost aşa -omul care, cu mult timp in urmă, ii dăduse atata de furcă. 
Omul  acesta ii zambea prietenos. „Intră, imi pare bine că ai venit", ii spuse el. Stăpanul fiinţelor intunericului intră. „Să mergem direct in sala de transformare. Simt dorinţa ta de a te transforma şi trebuie să folosim ocazia".

În sinea sa, diavolul sări in sus de bucurie şi uşurare. Terapeutul său...a simţit... dorinţa sa de schimbare!!! Cat de sensibil era acest om, cat de sigur de sine, ce minte clară, cat de puternic şi de spiritual. Michiduţă s-a felicitate pentru alegerea pe care o făcuse. N-ar fi trebuit să-i fie frică de şedinţa de terapie. A mai simţit şi o uşoară dizlocare a blocajelor. Era sigur că, intr-unanumit fel, Dr. Anand Satarasch lucra deja cu el mental-energetic sau karmic.

Era aşa de cufundat in ganduri, incat terapeutul a trebuit să repete de trei ori aceeaşi intrebare inainte ca diavolul să fie conştient de acest lucru.

„Cum? Da, am inţeles. Vreţi să-mi scot hainele şi ochelarii de soare. Cu plăcere dar, ca să fiu onest, sunt puţin inhibat. Ştiţi, nu arăt la fel ca ceilalţi oameni. Mă simt penibil şi, in afară de aceasta, nu vreau să vă sperii".

Terapeutul l-a privit cu un zambet profesional amabil şi i-a replicat: "Am vindecat mii de oameni. Mulţi dintre ei credeau ca şi tine că ar fi altfel şi că nu merită să fie iubiţi, dar nu este aşa. Ai să vezi. Vom parcurge impreună procesul de transformare prin dizolvare şi ai să-ţi descoperi sinele divin pe care il percep de pe acum, ca la toţi oamenii care se găsesc in apropierea mea. Dezbracă-te! Peste patruzeci de minute are să mai vină cineva pentru o iluminare intensivă şi vreau să avem timp suficient."

Diavolul şi-a adunat tot curajul, a respirat profund abdominal( pentru a se centra aşa cum a invăţat dintr-o carte despre aură scrisă de un domn Kiel sau Hamburg sau ceva asemănător şi şi-a scos ochelarii. A urmat pălăria şi in momentul in care şi-a dezbrăcat mantaua şi s-a intors, a auzit zgomotul unei somiere terapeutice care se răsturna, in spatele căreia se baricadase Dr. Anand Satarasch Erwin Kleinfeld. „Isuse, Cristoase! Tatăl nostru care eşti in ceruri. Binecuvantată fie impărăţia ta şi iarta-ne nouă astăzi păcatele noastre zilnice!"

Terapeutul a continuat să spună toate rugăciunile şi invocaţiile care-i veneau in minte, ţipand cu o voce sugrumată, in timp ce-şi făcea cruce: „Pleacă Satană! Pleacă! O cerule, ajută-mă! De maine am să mă duc iar la biserică şi am să mă spovedesc de două ori pe zi. Pleacă Satană!" Un moment, diavolul s-a uitat la terapeut fără să inţeleagă nimic inainte de a pricepe ce s-a intamplat cu adevărat. Obosit, a făcut un gest de renunţare şi a spus: „Scoală-te, nu sunt in timpul serviciului până mâine."

S-a intors şi a ieşit puţin mai aplecat decat la venire. S-a oprit cateva clipe in faţa firmei de la intrare, a smuls-o de pe perete fără mare efort şi a aruncat-o cat mai departe. În faţa uşii mai mirosea incă a pucioasă atunci cand Erwin Kleinfeld, palid şi inarmat cu o ramă masivă in care se găsea unul dintre cele mai importante certificate de terapeut pe care le avea, a ieşit şi el să vadă cum stau lucrurile.

Astfel, diavolul mai duce şi acum povara unei karme negative şi este şi acum limitat in capacităţile sale de socializare şi in alegerea meseriei din cauza influenţelor care i-au marcat copilăria. Dar această poveste continuă să fie rescrisă şi poate, candva, va exista cineva care să aibă inimă suficient de mare şi pentru diavol. Este posibil ca atunci să se poată deschide un capitol cu totul nou”. 

......................

Picturi_ Alex.Grey