„Fii
tu însuți, trăiește fericit și înțelept, fără dependență.
Trezește-ți abilitățile și folosește-le.
Recunoaște-ți averea interioară.
Aveți totul. Întregul Univers ești tu însuți. ” Srī Mahāprabhujī
Trezește-ți abilitățile și folosește-le.
Recunoaște-ți averea interioară.
Aveți totul. Întregul Univers ești tu însuți. ” Srī Mahāprabhujī
Sunt
două modalități de abordare a acestui
subiect: metaforică și științifică.
Shakti
este existența cosmică însăși. Este energia cosmică primordială. Reprezintă forțele dinamice
care alcătuiesc și trec prin
întregul univers.
Shakti
este conceptul sau personificarea puterii creatoare feminine divine,
denumită uneori " marea mamă divină " în
hinduism. Ca mamă, ea este cunoscută sub numele de " Adi
Shakti" sau " Adi Parashakti "
Energie Inconcepibilă Primordială.
Pe fiecare plan al creației,
energia se manifestă în toate formele de materie: energie termică, energie
potențială, energie gravitațională etc. Acestea sunt toate gândite ca fiind
forme infinite ale Paraa Shakti. Dar adevărata ei formă nu este
cunoscută. Este Anaadi (fără început, fără sfârșit) și Nitya (pentru
totdeauna).
Pe
planul pământesc, Shakti se manifestă cel mai activ prin întruparea feminină,
prin creativitatea / fertilitatea ei, deși este prezentă și la bărbați în forma
sa potențială. Zeița Shakti este cunoscută și sub numele de Amma ( Mama).
Hindușii cred că Shakti este responsabilă atât
pentru creație, cât și ca agent al tuturor schimbărilor.
Shakti este venerată ca Ființa Supremă. Shakti întruchipează energia
dinamică activă a lui Shiva (ca Devi Shiva / Shive) și este
identificată cu Tripura Sundari sau Parvati. Ca forță divină, Shakti
distruge forțele demonice și readuce echilibrul. Fiecare Zeu din Hinduism își
are propria lui Shakti, fără de care acesta ar fi lipsit de putere sau energie.
Astfel, Lakshmi aduce energia lui Vishnu, iar Parvati
pe cea a lui Shiva.
Shakti este Marea Zeiță Mama -
Pântecele Cosmic. Ea vine în multe forme pentru a ne binecuvânta cu
dragoste, protecție și abundență. Ea este însuși acest Univers ce
izvorăște din pântecele ei.
Personificarea
Ei în energie născătoare, formatoare, a fost necesară. S-a numit Shakti,
Shekinah, Iștar-Innana-Isis, diferite aspecte ale Creației, în funcție de
epoci, de interese dar și de evoluția umană.
Zeita Shakti nu este responsabilă numai de creație, ea este și un agent al schimbării a tot ce există. Shakti este existența dar si eliberarea cosmică, cea mai semnificativă forma a ei fiind Kundalini-Shakti, forta spirituală misterioasă împletind fiziologia , psihologia si spiritualitatea. Shakti exista intr-o stare de "svātantrya", o stare de nedependență de nimeni si nimic, ea fiind interdependentă cu întreg universul.
Jocul cosmic al energiei feminine nu are început, nici sfârșit. Deși este necontenit, energia trece prin perioade alternative de mișcare și odihnă, în cea din urmă fiind restabilită ordinea universului.
Forța generatoare din spatele acestui joc etern, care creaza lumea iluzorie a fenomenelor, este puterea dorinței. Această dorință este prezentă în acea esență divină care nu are atribute, este nenumită și fără formă.
Shakti sau energia universală
se polarizează sub cele doua aspecte: static și dinamic, care coexistă mereu.
Activitatea ei este continuă și infinită, urmând totuși un ciclu bine stabilit,
alternând perioadele de mișcare cu cele de repaus.
Tantricii consideră
manifestarea lui Shakti perfect liberă, fără a fi supusă sau constrânsă de legi
sau dogme. Astfel, nu exista nimeni și nimic care să se opună în fața dorinței
ei de a se manifesta. În hinduism Shakti este reprezentată sub mai multe forme,
în strânsă legătură cu aspectele precise pe care le manifestă. Cele mai
cunoscute sunt: Parvati, zeița frumuseții și încântării divine; Sati, aspectul
tragic al său și Kali, fața teribilă a Energiei divine.
Shakti
este „ gândul care ne-a creat”, este dorința de a se vedea pe Sine în multiple
forme. Este cea mai subtilă vibrație din tot ceea ce există, perceptibil sau
nu. Sigur că personificarea în Marea Zeiță era necesară. Se spune că
„adoratorul devine asemeni celui adorat”. Și acum este greu de explicat ce este
Shakti. Ca zeitate feminină este adorată
în toată zona asiatică, sub diferite denumiri, în funcțiile de atribuitele puse
în evidență.
***
Kundalini Shakti
Mai rafinată și mai profundă decât energia, Kundalini Shakti este învelită în mantaua propriei sale
manifestări, corpul subtil, care include energia, mintea și înțelepciunea
noastră.
În interiorul nucleului cel
mai adânc al ființei noastre emite o prezență divină care este propria noastră
sursă. Toate ființele umane, indiferent de epocă, religie sau cultură,
sunt corpuri ale acestei Lumini a
tuturor Luminilor. Această prezență interioară divină ne dă conștiință,
talent și putere.
Conform vechilor tratate, kundalini
este o energie bioelectrică care stă la baza coloanei vertebrale. În
majoritatea oamenilor, energia este inertă sau adormită, dar poate fi stimulată
spontan sau printr-o serie de practici, cum ar fi yoga, meditația și pranayama
(controlul respirației) și, uneori, prin alte metode cum ar fi consumul de
medicamente care extind mintea: LSD, psilocibină, mescalină și ayahuasca.
Manifestarea
Ei în ființa umană este numită Kundalini. Eu cred că este acea undă
energetică care separă celula fecundată întâi în două părți care apoi se divid
în 4-8-16-32-64 .... până la formarea fătului. Devine primul Meridian Energetic,
ME: Meridianul de Concepție (anterior) din care apare și Meridianul
Guvernator (posterior). Apoi se formează celelalte șase Meridiane
Extraordinare. Opt Meridiane Extraordinare care sunt active în ființa umană
până la șapte ani, funcționând împreună cu meridianele organelor, pe care le
hrănesc. După șapte ani, ME devin lacuri din care se vor alimenta celelalte sau
care vor stoca energia în exces. Vivacitatea copiilor se datorează acestor
meridiane care crează în permanență unde de legătură cu energia cosmică Shakti.
Energia
Shakti, venită ca „un șarpe cosmic” - undă de lumină, se retrage și se
stabilizează la baza coloanei vertebrale, în vârful osului sacru. Densitatea
energiei, devenită materie, ne va coordona viața, dar vom „uita” și cele cinci
simțuri de bază ne vor fi îndrumători, vom viețui atenți doar la simțurile
noastre, datorită cărora vom acumula „amintiri”.
Toată Creația este alcătuită
din această forță energetică cunoscută ca manifestare, sub numele de Kundalini
Shakti-ca să știm cine este, cui aparținem. Kundalini Shakti, o
forță psiho-spirituală misterioasă, până de curând.
„Femeia
este creatorul universului, universul este forma ei; femeia este temelia
lumii, ea este adevărata formă a corpului. Femeia este forma tuturor
lucrurilor, a tuturor celor care trăiesc și se mișcă în lume. Nu există
bijuterie mai rară decât femeia, nici o condiție superioară celei unei femei”
Shaktisangama Tantra
Deocamdată femeia pământeană
este născătoate, un rol care o transformă în altă ipostază, după cea de
fecioară și soție: mama! Energia care o determină la această împlinire este
doar un aspect Shakti.
Termenul Kundalini provine
dintr-un cuvânt sanscrit "Kundal", care înseamnă
"înfășurat". Kundalini este adesea numită "puterea
șarpelui". Este energia feminină primordială care trăiește la baza
coloanei vertebrale în interiorul osului triunghiular cunoscut sub numele de
Sacrum.
Suntem născuți cu Kundalini,
deși această energie rămâne latentă pe tot parcursul vieții, până când este
îndemnată să se trezească. O trezire kundalini poate fi realizată prin
ritual de inițiere sau se poate întâmpla spontan datorită sufletului
individual.
Despre kundalini:
Cei care au inițierea în
oricare din sistemele ReiKi Usui, au racordarea cu Energia cosmică, sau SHAKTI,
care trece prin ei, îi vindecă sau devin vindecători. Denumirea Energiei
Cosmice nu contează, la fel de bine îi putem spune energie cuantică, că tot la
vastitate, în diferite forme, ne referim. Da, au loc vindecări
trupești-sufletești-psihice. Dar, ceva necunoscut rămâne, iar această percepție
devine tot mai intensă, pentru că, undeva în noi, există Kundalini!
Energia electrică Kundalini
„doarme” în noi, în fiecare. Este activată când femeia primește în celula din
ovar scânteia cosmică care multiplică în 2-4-8-16-32 etc. celula.
EA este Energia din
interiorul nostru, nu din afara noastră.
Poate fi această Energie
Kundalini „trezită” pentru ca însăși ființa umană să devină Shakti?! În forme
metaforice, ne-au transmis această învățătură marii inițiați, în forme
științifice ne-o dezvăluie savanții din timpurile noastre.
***
Chakrele secundare
Chakrele
principale sunt cunoscute, cele secundare mai puțin, deoarece ele se activează
în anumite condiții, și pot fi periculoase pentru cei nepregătiți,
grăbiți...după ce veți citi și despre descoperirile științifice, va fi mai ușor
să înțelegeți că ne-a fost transmisă cunoașterea, dar sub formă metaforică.
(4) Hrit Chakra este plasată în sfera
inimii sub Anahata și este adesea tratată ca aspectul interior al Anahata. Chakra
Hrit blocată duce la dezvoltarea sinelui, egoism, opoziția elementelor bestiale
și spirituale și conflictul dintre ele. De aceea, tradițiile mistice
variabile acordă o mare atenție elaborării acestei chakre. Este
responsabilă pentru integrarea și armonizarea chakrelor superioare și
inferioare. Majoritatea oamenilor au astăzi această chakră blocată, la nivel
somatic aceasta duce la diferite boli ale inimii și vaselor.
(7) Talu (Lalana) Chakra este plasată în palatul
superior. Energia urcă spre Adjna de la Vishudha prin acest centru. Este
situată la aproximativ 2 centimetri deasupra Vishuddha, în zona din spatele
uvulei, care este sediul energiei feminine a limbii.
Chakra Lalana este uneori
numită chakra Talu - centrul diviziunii, deoarece este centrul în care
nectarul din bindu se împarte în experiență rea sau bună în viață.
Atunci când chakra gâtului
(centrul de energie din corpurile noastre responsabil de comunicarea adevărului
nostru autentic), combinată cu chakra Lalana, nu este trezită, viața tinde să
fie nefericită și Nectarul devine otravă. Dar când chakrele Vishuddha și
Lalana sunt trezite, atunci nectarul rămâne sub formă de fericire. Viața
devine o sursă de experiențe vesele.
(9) Manas sau Chakra Agya este
situată în mijlocul frunții, între sprâncene. Din acest motiv este
cunoscut și sub numele de „al treilea ochi”. Chakra Agya este centrul
clarității și înțelepciunii. Formează granița dintre conștiința umană și
cea divină. Este punctul de întâlnire al celor trei principii Nadis, Ida
(Moon Nadi), Pingala (Sun Nadi) și Sushumna (Central Nadi). Când energia
acestor trei Nadis se unește aici și se ridică mai departe, ajungem la Samadhi,
conștiința supremă.
Are șase petale și se crede că
este centrul conștientizării simțulor. Cinci petale sunt conectate cu
cinci elemente și simțuri primare (mirosul este pentru pământ, gustul este
pentru apă, vederea este pentru foc, atingerea este pentru aer, auzul este
pentru akasha). Culorile lor sunt corespunzător: galben, alb, roșu, gri
fum și alb, sunt active în stare de trezire. A șasea petală este neagră,
este activă în vise și stări modificate ale conștiinței; interacțiunea cu
nivelurile subtile ale realității are loc prin ea. De aceea, această
chakră este foarte importantă pentru controlul asupra viselor și tehnicilor de
învățare a muncii în stările modificate ale conștiinței.
Această chakră este un
centru energetic foarte puternic și totuși potențial periculos, deoarece
practicantul poate cădea cu ușurință pradă tentației puternice de a folosi
puterile spirituale nou dobândite pentru plăcere senzuală, câștig egoist sau
îmbunătățirea ego-ului. Cei care sunt prinși în această capcană spirituală își
pot întârzia căutarea pentru realizarea
Sinelui pe multe vieți.
(11) Nirvana (Kalachakra) Aceasta
este cea mai înaltă chakră dintre cele plasate în corpul uman. De
asemenea, aparține sistemului Sdjna. Chakra Nirvana este asociată cu
forme mai mari de concentrare, ceea ce duce la dizolvarea sinelui personal și
transformarea minții în super-minte.
(12) Guru Chakra
guru este situată peste craniu și aparține sistemului Sahasrara, fiind partea
sa inferioară. Are 12 petale. Concentrația pe chakra Guru deschide
calea către Samadhi - cea mai înaltă formă de integrare cu nivelurile divine
ale realității.
Jivha Bandha și Chakra Talu Aceasta este așezarea limbii pe partea
superioară a palatului dur la intersecția cu dinții (vârful limbii atinge
efectiv dinții frontali. În unele școli, doar vârful limbii atinge, în timp ce
în alte școli limba este curbată ușor înapoi spre palatul moale. Aceasta este o
bandă comună folosită pentru a sigila orice disipare / distragere a energiei
din chakra talu în apropierea rădăcinii
limbii lângă creierul din spate și regiunea chakra (al treilea ochi).
Precauții: nu
folosiți presiune fizică dură, ci mai degrabă relaxați limba fizică și mai ales
rădăcina. În loc de o atingere fizică la nivelul palatului superior,
încercați să "simțiți" și să "atingeți" partea superioară a
palatului, în timp ce stabiliți această conexiune.
Practica Jivha bandha nu
trebuie confundată cu mudra khechari în care limba fizică alungită este
readusă în spatele palatului moale, în spatele uvulei și în spatele spatelui
nărilor și apoi în cele din urmă până la spațiul din spatele
sprâncenelor.
© Evgueny Faydysh. 1999.
© Masha Kopetskaya-Lynchevskaya, traducere. 2000.
© Institutul Internațional al Noosferei . Alexey Ivanov, editare. Dmitry Ryazanov, web-design. 2005.
***
© Masha Kopetskaya-Lynchevskaya, traducere. 2000.
© Institutul Internațional al Noosferei . Alexey Ivanov, editare. Dmitry Ryazanov, web-design. 2005.
***
Abordarea științifică
Lichidul cefalorahidian, lacul
radiant din interiorul corpului
Știința în ultimii 15 ani a descoperit,
la baza coloanei vertebrale, energia care poate fi „urcată” și persoana se
transformă treptat sau instantaneu în cea mai bună variantă a ei. Neurologii,
mai ales, au asistat la aceste minuni. Noroc de aparatura superperformantă care
le-a arătat ceea ce inițiații antici știau. În a două parte a articolului veți
citi despre ultimile descoperiri privind Lichidul CefaloRahidian: LCR sau CSF,
CerebroSpinal Fluid.
Este adevărat că savanții
antici, cărora pe bună dreptate, le spunem Maeștri, au transmis metaforic
cunoașterea, ceea ce a iscat valuri de interese, de speranțe, și, cel mai mult,
de imaginație și visări.
Cât timp este necesar pentru
ca această „trezire”, ridicare să aibă loc?! Cât de bine-voitor este fiecare de
a aloca timp pentru practică. Este o energie realmente fizică, deci tot cu
practica fizică se începe până se ajunge la formele subtile ale existenței Ei.
E ca și cum am trece de la fizica newtoniană la cea cuantică.
Impulsuri ale energiei
Kundalini le avem majoritatea, treziri spontane sunt și ele.
Practica
ReiKi-ului a adus o mare înțelegere asupra ființei umane. Tu devii canalul prin
care se manifestă Energia cosmică. Sau Energia Shakti. Din afara noastră
dar fiind beneficiari și noi și cei din jur. În tot aceste timp cred că,
Energia Kundalini, se „trezea”. Mulți au simțit impulsuri ale trezirii ei.
Mulți au simțit stări greu de spus în cuvinte dar nu au știut cum să le
păstreze. Ce simpte sufletul după ce Energia Kundalini cade din nou după ce a
urcat, devine depresie. Uneori boală sufletească (stări de deprimare, tristețe,
furii bruște, orgolii etc) sau ajungându-se la boli trupești.
Cred
că oricare formă energetică exterioară, pe care mulți le practică, aduc imense
beneficii sănătății. Intotdeauna, însă, lipsește ceva.
Au
apărut în ultima vreme studii științifice, o parte le găsiți la sfârșitul
articolului, care pun în evidență beneficiile practicilor orientale, ale
meditației. Oamenii de știință urmăresc pe monitoare ce se întâmplă în creierul
uman, în corp. Atunci când sunt practicate diferite tipuri de meditație sunt
activate zone diferite ale creierului. A fost „văzută” coerența inimii când
persoana are gânduri și simțăminte, de pace și armonie.
Iar
neurologii sunt cei care au dezvăluit cele mai ascunse secrete din metaforele,
care au rezistat timpului, din profunda știința medicală orientală.
Dr
Mauro Zapattera, dr. Joe Dispenza sunt doi dintre oamenii de știință care prin
studiile lor au descoperit ceea ce părea doar o frumoasă poveste: Kundalini
există. Manifestarea ei energetică este și ca „materie fizică” nu numai
subtilă. Se numește LCR- lichidul cefalorahidian.
Unele
studii arată ce se întâmplă când respirația trece prin Canalul-tubul central,
altele când trece prin coloana
vertebrală. Contracțiile și respirația crează unde de propulsare a
informațiilor și energiei prin întregul corp. Față de neuroni care comunică
prin sinapse, corpul are și această putere de comunicare: prin unde.
Tubul
central începe în planșeul pelvian, zona abdominală, cea toracică, gât, cutia
craniană și iese prin fontanelă. A doua cale începe tot în planșeul pelvian,
osul sacru, urcă prin coloana vertebrală, ajunge în creier și iese tot prin
fontanelă.
A
ști ce se întâmplă, în corpul nostru, când practicăm este
necesar. Pentru că atenția direcționată clar va aduce și mai multă energie în
zona respectivă sau putem direcționa energia acolo unde vrem, prin contracții
(pentru a crea undele) și prin respirație pentru a le propulsa. Trebuie să ai
un înțeles al oricărei tehnici pe care vrei să o practici, deoarece o vei
susține doar când ai o intenție clară.
Gândurile
provoacă reacții biochimice în
creier și sunt activate semnale chimice în corp care vor avea o reacție
conformă cu gândirea ta. Gândurile ajung să fie trăiri iar trăirile vor genera
alte și alte gânduri, formând un cerc. Devin șabloane care se întipăresc în
creier, denumite amintiri. Aceste înregistrări de gândire-simțire devin
ancora către trecut. Trupul și mintea sunt în consens în a te manevra mereu în
cerc.
95%
din personalitatea noastră este centrată pe obișnuințele formate în trup-minte
care este stocată în subconștient. 5% mai suntem conștienți că existăm acum, că
avem ceva de făcut azi. Numai că programele ne vor determina să fim ca „ieri”,
gândind după modelul cu care suntem obișnuiți.
Neurotransmițătorii-
mesagerii chimici care transmit informațiile între neuroni, detreminând nivelul
mental- înfluiențează neuropeptidele – mesagerii chimici creați de sistemul
nervos autonom SNA al creierului limbic. Neuropeptidele au fost denumite
„moleculele emoțiilor” care trimit semnale centrilor hormonali, glandelor
principale care coordonează acești centri. Continu acest ciclu se repetă.
Gândurile
condiționează trupul să devină mintea oricărei
emoții pe care o trăiești la un moment dat și te determină să stochezi
cât mai multă energie în centrul energetic care corespunde acelei emoții.
Primul
centru energetic stochează tot ceea ce
este legat de sexualitate: anxietate, dependență, depravare, confuzie, durere
sexuală, traume datorate abuzului sexual. Duce la probleme cu accesarea
creativității.
Al
doilea centru energetic
stochează emoțiile: vină, rușine, lipsuri, lipsa de stimă, desconsiderație,
victimizare, neajunsuri, trădări.
Al
treilea centru stochează emoțiile
legate de: competiție, control, nerăbdare, orgoliu, grandomanie, ranchiună. O persoană plină de sine, obsedată
de sine, posesivă, dominatoare, furioasă, supra-competitivă își blochează
energia în acest centru energetic.
Energia
blocată/înghețată în centrul inimii: lipsa de încredere, frica de a-și
exprima sentimentele, frica de a se apropia de cineva.
Primii
trei centri ne oferă și foarte multe plăceri, legate de hrană, sex, dominare
prin conectarea la alții, căutarea puterii personale. Așa se consumă o
cantitate uriașă de energie din corpul și câmpul vital.
Câmpul
primului centru pierde o cantitate mare de energie atunci când preocuparea este
excesiv sexuală. Blocarea într-un sentiment de vinovăție, de culpă, de rușine,
duce la victimizare, atașarea față de emoțiile trecutului devin o constantă a
vieții, consumând din energia celui de al doilea centru. Posesivitatea, dorința
de dominare, manipulare duce la un stres constant și la cheltuirea energiei din
cel de al treilea centru dar și din câmpul lui energetic.
„Primii
trei centri energetici reflectă natura noastră animală și se bazează pe
polaritate, contradicții, concurență, nevoie și lipsă. Al patrulea centru
marchează începutul călătoriei spre natura noastră divină. Dinlăuntrul acestui
centru al inimii ne schimbăm mintea și energia, nemaitrăind într-o stare de
egoism ci într-una de altruism, simțându-ne mai puțin afectați de separare sau
dualitate și mult mai predispuși la alegeri întru binele superior general” –
Supranatural, Dr. Joe Dispenza
Ceilalți
cinci centri superiori reflectă latura noastră altruistă, determinând gânduri,
emoții și simțiri imparțiale, fără atașamente. Fiecare emoție este energie dar
depinde pe ce fel de preocupare o consumăm, pe frecvența dezorganizată a
primilor trei centri energetici sau pe coerența centrilor superiori.
Noi trăim în planul supraviețuirii care este
mai sofisticat decât acum două mii sau două sute de ani, ghidați fiind, încă,
de primii trei centri energetici (căderea din rai).
In jurul corpului avem un câmp energetic
purtător de informație* ( câmpul morfic), care este transformat chimic în corp,
devenind emoție. Dacă este de frecvență joasă, acest câmp se reduce treptat,
diminuând din energia noastră.
Simplitatea
re-aranjării structurii energetice este „atât de simplă”, unora părându-li-se
banală, simplistă deoarece nu cunosc implicațiile enorme care vin din
transformările chimice din corp, din structura energetică. Gândul este o
energie iar gândirea mișcă această energie peste tot sau se focusează acolo
unde ne stabilizăm gândul.
Pentru
fiecare centru: „Iubire și recunoștință Infinită” sau „Inspir și
binecuvântez energiile exterioare aflate în mine, din toate spațiile și
dimensiunile, și le las să plece”. Recunoștința este ultima treptă a
consimțirii, acceptării, a faptului că recunoști dumnezeirea din tine. Activezi
o putere a harului care a fost nevăzută dar prezentă mereu. Unde se duce gândul acolo se duce și energia,
întotdeauna pe nivelul gândului tău care l-ai elibera împreună cu o cantitate
de energie.
Nu
gândești, nu-ți lași imaginația să „creioneze” ceva, nu analizezi. Acesta este
cel mai dificil aspect din toate. Sădești ceva și lași să crească, fără nici o
intervenție. Pentru că nu ai termen de comparație printre „trăirile” de până
acum. Pentru că „porunca” ta va fi ascultată. Va face exact ceea ce spui dacă
nu intervii. Asta înseamnă, acceptare, consimțire, recunoaștere. Sunt
sinonime dar fiecare având subtilități care vor fi înțelese treptat.
Binecuvântarea fiecărui
centru energetic, prin Iubire și recunoștință infinită , trăind deplina acceptare a împlinirii, duce la
alimentarea întregului corp energetic construind un câmp energetic
puternic.
Energia electromagnetică va circula liber prin meridianele energetice ale corpului, ale organelor. Repetată constant, practica duce la formarea și întărirea energiei pe noi frecvențe care sigur ne vor aduce beneficii.
Energia electromagnetică va circula liber prin meridianele energetice ale corpului, ale organelor. Repetată constant, practica duce la formarea și întărirea energiei pe noi frecvențe care sigur ne vor aduce beneficii.
Încheierea
se face prin a sta liniștiti, relaxați, 10-15 min. Și a fi martorul tăcut a
stării care apare. Un aspect important deoarece această observare, înseamnă
stabilizarea noilor circuite neuronale care se formează.
Emoțiile
ne conduc gândurile inconștiente și devin sentimente atât de puternice încât ne
indentificăm cu ele. Suntem furia, mânia, învinovățirea, văicăreala din primele
centre energetice?! Pentru mulți e așa. Sunt propriile victime dar alții fiind
de vină! Comportamentul altora poate fi doar detonatorul a ceea ce avem stocat
în noi. Dacă nu suntem atenți și lăsăm emoțiile să se manifeste conducându-ne,
cel puțin, la dezamăgiri.
Recuperarea
energiei din primii trei centri, după ce am transformat-o prin Binecuvântarea
cu Iubirea și recunoștința Infinită, se bazează pe contracții. Deci,
fiecare este pe cont propriu. Oricum, așa am fost dintotdeauna!
Despre
contracțiile planșeului pelvian am scris, despre contracțiile abdominale la
fel. Acestea sunt BAZA. Este de citit, de înțeles, chiar de memorat ce
presupune fiecare. Așa vom avea o percepție ordonată și precisă, nu diletantă
așteptând cine știe ce minuni care, sigur, nu apar. Nu vreau să supăr pe
nimeni, dar nici să las deoparte uriașa importanță a contracțiilor și respirației.
Energia,
când este declanșată, circulă sub formă de unde. Invizibile, dar pe care, dacă
suntem atenți, le putem percepe cum ne traversează corpul. Invățăm să fim
atenți. Trebuie un pic de răbdare. Noi privim mereu în exterior pe care îl
lăsăm să ne influiențeze uneori dramatic. Această modalitate ne influiențează
genele. Privirea direcționată înspre interior ne influiențează energia. Dacă
gândești, simți în același mod ca acum o lună, un an sau zece, vei fi stăpânit
de aceleași sentimente, senzații. Continui să produci acelați nivel mental.
Nimic nu se schimbă în comportament, poate doar devii tot mai stresat și
acumulezi tot mai multă energie de același fel.
Ea produce efecte biologice corespunzătoare. Epuizare suprarenală, afecțuini ale richilor, probleme digestive, scăderea imunității care duc la nerăbdare, la frustrare, intoleranță, ură, posesivitate, agresivitate, furie. Acealeași gânduri declanșatoare de trăiri asemănătoare, poate doar un pic nuanțate de împrejurări. O cantitate enormă de energie stocată pentru a fi mereu același. Ești mereu în trecut.
Ea produce efecte biologice corespunzătoare. Epuizare suprarenală, afecțuini ale richilor, probleme digestive, scăderea imunității care duc la nerăbdare, la frustrare, intoleranță, ură, posesivitate, agresivitate, furie. Acealeași gânduri declanșatoare de trăiri asemănătoare, poate doar un pic nuanțate de împrejurări. O cantitate enormă de energie stocată pentru a fi mereu același. Ești mereu în trecut.
Sistemul
Nervos Central SNC, este format din creier (encefalul) și măduva spinării
aflată în canalul medular al coloanei vertebrale. SNC coordonează și
controlează toate celelalte sisteme din corp. În acest sistem închis se află
lichidul cefalorahidian, LCR, care este filtrat de sângele aflat în
creier. Acest lichid este responsabil pentru flotabilitatea SNC împotriva
traumatismelor, transportă nutrienți și substanțe chimice în tot corpul este și
o conductă pentru transportul sarcinilor electrice în sistemul nervos.
Kiropracticienii
știu foarte bine că osul sacru are o mișcare care se sincronizează cu
respirația: când inspirăm se mișcă înspre spate, când expirăm se mișcă înspre
față.
La fel și suturile craniului: pe inspirație se deschid ușor, când expirăm se închid. Sunt mișcări subtile dar care, mai ales cele ale craniului, se pot simți.
Aceste mișcări subtile ale osului sacru fac să se propage unde prin lichidul cefalo-rahidian, care este pompat în susul coloanei vertebrale până la creier, trecând prin cele patru camere (apecducte cerebrale sau ventricule).
Un circuit complet durează 12 ore. La fiecare 12 ore creierul este reîmprospătat cu aceste lichid care este alcătuit din substanțe nutritive precum glucoza, proteine, acid lactic, uree, electroliți: Na, K, leucocite în cantități reduse. Formarea LCR are loc prin transferul NaCl și a NAHC, acesta determinând trecerea apei izoosmotic*.
La fel și suturile craniului: pe inspirație se deschid ușor, când expirăm se închid. Sunt mișcări subtile dar care, mai ales cele ale craniului, se pot simți.
Aceste mișcări subtile ale osului sacru fac să se propage unde prin lichidul cefalo-rahidian, care este pompat în susul coloanei vertebrale până la creier, trecând prin cele patru camere (apecducte cerebrale sau ventricule).
Un circuit complet durează 12 ore. La fiecare 12 ore creierul este reîmprospătat cu aceste lichid care este alcătuit din substanțe nutritive precum glucoza, proteine, acid lactic, uree, electroliți: Na, K, leucocite în cantități reduse. Formarea LCR are loc prin transferul NaCl și a NAHC, acesta determinând trecerea apei izoosmotic*.
*Izoosmotic- (1. (despre soluții)
cu aceeași concentrație moleculară și presiune osmotică; izoosmotic. 2.
contracție ~ă = contracție a unui mușchi cu scurtare maximă, tensiunea rămânând
aceeași. (< fr. isotonique)).
Dizolvarea sărurilor și a
proteinelor în soluție duce la încărcarea moleculelor cu sarcini electrice.
Atunci când moleculele sunt accelerate ele crează un câmp de inductanță.
Prezenţa curentului electric este însoţită întotdeauna de câmp magnetic şi invers. Câmpul magnetic este produs de curenţii moleculari care se formează prin mişcarea electronilor pe orbitele atomilor.
Câmpul electric şi câmpul
magnetic pot fi considerate ca două aspecte diferite ale câmpului
electromagnetic, care însoţesc orice deplasare de energie electrică, de-a
lungul unui conductor.
Liniile de câmp magnetic sunt întotdeauna linii închise, lipsite de început şi sfârşit, spre deosebire de cele de câmp electric care nu sunt închise (acestea pornesc din sarcinile electrice pozitive şi se termină în sarcinile negative).
Liniile de câmp magnetic sunt întotdeauna linii închise, lipsite de început şi sfârşit, spre deosebire de cele de câmp electric care nu sunt închise (acestea pornesc din sarcinile electrice pozitive şi se termină în sarcinile negative).
Inductanța -L- este definită
ca raportul dintre fluxul magnetic și intensitatea curentului electric. Un câmp
de inductanță este un camp invizibil al energiei electromagnetice care se mișcă
circular în direcția în care se deplasează moleculele încărcate electric. Cu
cât sunt accelerate moleculele încărcate cu sarcină electrică cu atât câmpul de
inductanță este mai mare și mai puternic. Acest fenomen are deja loc în noi, la
nivel care ne asigură supraviețuirea. Se poate mai mult.
Când LCR este accelerat
de-a lungul coloanei vertebrale el va atrage energia stocată în primii centri
energetici hrănind nu numai creierul ci și întreg corpul care are mii de
legături cu coloanala vertebrală. Se crează un câmp de
torsiune, toroidal. Informațiile sunt transmise din corp către creier și
invers.
Când energia, stocată initial
în corp ajunge la trunchiul cerebral se deschide poarta talamică și pătrunde în
creier unde produce unde beta înalte și, cu cât este mai susținută, unde
cerebrale gamma. Energia este recuperată din interiorul corpului (primii
trei centri) și nu din stimuli externi, din mediul înconjurător.
Undele beta înalte transpun
creirul într-o coerență remarcabilă, activitatea de undă lentă a celulelor
nervoase spală creierul de toxine.
În loc să fie eliberată
chimic, prin digestie, prin orgasm, pentru a o mobiliza atunci când apare un
prădător, energia stocată în primii trei centri energetici poate fi atrasă în
sus, de-a lungul coloanei vertebrale și eliberată în creier și în corp.
Corpul are, de mult timp,
memoria dependenței chimice de emoții negative, și va încerca să te
impiedice în fabricarea de energii ale
unor substanțe chimice care să te facă sănătos, fericit.
Extragerea energiei stocate în
primii trei centri energetici este un act de voință, învățare și practică constantă.
Poți să vrei, poți să înveți tot mecanismul (care poate părea complicat la o
primă lectură) dar prin practică vei înțelege, vei ști clar.
Eliberarea energiei blocate,
(furie, vină, suferință, agresivitate) face ca ea, intrând în circuitul
corpului, să devină energie pură care ne va hrăni toatele nivele energetice,
vizibile sau nu din corp-minte-suflet. În corpul nostru se află mecanismul
propriei evoluții, nu trebuie căutat pe afară, creind dependențe.
Un gând de teamă sau de anxietate legat de viitor, alimentat încontinuu înseamnă condiționarea corpului care trebuie să suporte o revărsare continuă de compuși chimici ce vor duce la declanșarea unui atac de panică - o funcție corporală, autonomă, spontană și pe care mintea conștientă nu o poate controla.
Mai bine am gândi un atac de iubire autonom. Depinde de noi să conștientizăm, doar să conștientizăm, că avem puterea de a alege să credem că putem face asta, apoi energia acestui gând: Doamne, am un atac de iubire!, va inunda întreg corpul. Stai câteva secunde și vei ști că așa este. Trupul va reacționa la această gândire. Practică din timp (acum când citești) fără a aștepta un tsunami.
Un gând de teamă sau de anxietate legat de viitor, alimentat încontinuu înseamnă condiționarea corpului care trebuie să suporte o revărsare continuă de compuși chimici ce vor duce la declanșarea unui atac de panică - o funcție corporală, autonomă, spontană și pe care mintea conștientă nu o poate controla.
Mai bine am gândi un atac de iubire autonom. Depinde de noi să conștientizăm, doar să conștientizăm, că avem puterea de a alege să credem că putem face asta, apoi energia acestui gând: Doamne, am un atac de iubire!, va inunda întreg corpul. Stai câteva secunde și vei ști că așa este. Trupul va reacționa la această gândire. Practică din timp (acum când citești) fără a aștepta un tsunami.
Când
contractăm mușchii perineului, ai abomenului inferior și superior, datorită
undelor propulsoare care apar atunci când decontractăm zona, lichidul cefalo-
rahidian urcă forțat de-a lungul coloanei vertebrale, crescând presiunea
din interiorul măduvei spinării, implicit a coloanei vertebrale (presiune
intratecală).
Ajunsă în creier, în spatele trunchiului cerebral, cerebelul, creierul limbic primesc această energie. Prin poarta talamică ea ajunge la talamus (care transmite semnalele receptorilor senzoriali ale corpului). De aici ajunge în neocortex unde produce unde gamma, dar se duce și în glanda pineală. Glanda pineală va elibera elixire care vor anestezia mintea analitică și creierul responsabil cu gândirea „vorbitoare”.
Ajunsă în creier, în spatele trunchiului cerebral, cerebelul, creierul limbic primesc această energie. Prin poarta talamică ea ajunge la talamus (care transmite semnalele receptorilor senzoriali ale corpului). De aici ajunge în neocortex unde produce unde gamma, dar se duce și în glanda pineală. Glanda pineală va elibera elixire care vor anestezia mintea analitică și creierul responsabil cu gândirea „vorbitoare”.
Exercițiile
pregătitoare au o importanță majoră pentru activarea glandei pineale, care
flancată de cele două talamusuri, „privește posterior”, de unde ideea că unele
persoane au un ochi în spate.
***
Exerciții:
Sunt
câteva exerciții pregătitoare pe care e necesar să le stăpânim foarte bine. Ele
însele sunt un salt enorm în devenirea noastră.
Grupa
A de exerciții:
A1.Doar facem contracția întregului planșeu pelvian. Este
necesară pentru a întări mușchii aceastei zone, altfel nu vom putea să îi avem
sub control iar exersarea ulterioară nu va da rezultatele scontate. Graba de a
sări etapele, nu duce niciunde.
Respirăm
de voie, concentrându-ne doar pe efectuarea acestor contracții timp de 3-5-6
secunde, apoi relaxăm. Sunt multe grupe musculare care nu vor fi atât de ușor
de activat sau de stăpânit un timp mai îndelungat. Cum nu ne concentrăm asupra
zonei, cum ea se destinde. Nu e nevoie să forțăm contracțiile un timp mare. Noi
activăm, întărim și controlăm acești mușchi. Vă veți convinge singuri.
Încordează
mușchii planșeului zilnic: când mergi, când stai pe scaun, culcat, când bei
apă, când mănânci etc. Acordă-ți apoi, câteva minute pentru o practică asupra căreia
să îți centrezi atenția. Respiră normal, doar încordează-ți mușchii acestei
zone 3-5 sec. Controlul asupra lor este baza practicii viitoare. Și nu uita: fă
o contracție fizică apoi vizualizează contracția. Nu e dificil.
A2. Lucrează cu încordarea mușchilor abdominali. Precum se vede în imagini sunt mai multe grupe. Observă-le pentru ați face măcar o idee despre ceea ce ai.
Lucrează
cu mușchii abdominali inferiori apoi cu grupa musculară superioară. Tot fără a
forța respirația și tot oricând, oriunde. Dar acordă-ți câteva minunte (așa
ajungi mai aproape de veșnicie!) și practică fiind foarte atent/ă la
contracțiile musculare. La fel și aici: după fiecare contracție fizică urmează
vizualizarea ei. Nu trebuie făcute zece odată pentru a nu face febră
musculară-bun pretext de a ne lua de grijă și a renunța. O contracție fizică,
apoi vizualizarea ei, și mai repeți odată, sau de maxim două ori. Atât! Repeți
însă de 5-8-20 ori pe zi. Din fericire, va fi tot mai ușor, pentru că se
formează noi circuite neuronale în creier care stabilizează noile deprinderi.
Corpul însuși va trimite semnale pentru ați aminti de practică.
A3. A treia etapă este de a contracta împreună, planșeul
pelvian apoi mușchii abominali inferiori și superiori. Stai așa 5-6 secunde.
Apoi vizualizează contracțiile. Așa înveți să ai control conștient asupra energiile primilor trei
centri energetici, fără a provoca stresuri inutile.
Mușchii
abdomenului trebuie trași înlăuntru și în sus (acționează și asupra
diafragmei). Respiră (încă) de voie.
Tot ceea ce am făcut până acum este de a
învăța să controlăm nu numai mușchii zonelor ci și energia stocată aici,
depozitată în corp de foarte mult timp și care este, în mare parte. controlată
din subconștient.
Unde ducem gândul se duce și energia dar și
atenția creierului. De câte ori suntem atenți asupra unei zone, ea devine mai
puternică, mai echilibrată. Puterea concentrării este încă redusă, la marea
majoritate.
Ridicarea energiei stocate în
primii trei centri energetici
A4. Atunci când exersezi izolat, apasă-ți mijlocul capului
cu un deget, chiar cu unghia pentru a reține foarte bine acest punct. Faci
contracțiile planșeului pelvian, cele abdominale și apeși mijlocul cutiei
craniene. Trebuie să îl percepi chiar și fără a-l apăsa.
Pentru
a trece la etapa următoare este necesar să stăpâniți foarte bine prima etapă.
Grupa
B de exerciții
B1. Contractă mușchii planșeului pelvian pe
inspirație; apoi începe să ridici energia din din zona perineului, prin
abdomenul inferior, cel superior, prin centrul pieptului, gât, creier. Când
ajungi cu energia în creier, țineți respirația 3-5-8 secunde, fără a forța.
Apoi urcă energia până în locul central pe care l-ai marcat sau în care chiar
încă ții degetul, pentru a fi mai ușor, și las-o să iasă prin creștet asemeni
unei fântâni arteziene. Conștientizarea urcării energiei este
importantă. Repetă vizualizând acest procedeu. Practică zilnic, pentru a te
obișnui, pentru a căpata siguranță în viitoarele exersări.
B2. Următoarea etapă: relaxează-te câteva minunte.
Contractă și blochează mușchii perineului, apoi pe cei abdominali,
odată cu inspirația. Se poate să contracți mușchii apoi să inspiri, dar e mei
dificil. Vei fi atent la înspirație și mușchii se vor decontracta. Trage
energia stocată pe inspirație și urc-o prin piept ( centrul al patrulea) prin
gât (al cincilea centru), prin cap (al șaselea centru), conducând-o până în
centru capului. Nu expira încă, stai cât te simți confortabil, având în
continuare mușchii primilor centri blocați. Așa îi golești de vechile energii,
stocate aici. Respiră și relaxează-te.
Respiră
de trei ori practicând setul fizic-vizual. Dacă nu ai fost conștient în a
învăța primii pași, vei constata că nu e chiar simplu să ții contractați
mușchii primilor trei centri în timp ce tragi energia în sus, prin corp, și
cele câteva secunde cât ții respirația în creier. Reia practica de bază
pentru a reuși.
Ridicarea
energiei din primii trei centri prin coloana vertebrală, prin LCR
C1. Conștientizarea
ridicării energiei în susul coloanei vertebrale. Este ca și cum ne-am
„extrage mintea din corp”-(Joe Dispenza), și am inunda creirul cu energie pură.
Trebuie
să repeți de multe ori pentru a stăpâni această tehnică de sincronizare a
acțiunilor trupului cu intenția ta. Treptat vei reuși o coordonare a etapelor
precedente.
C2. Atunci când energia ajunge în creier, urmează doi
timpi: revars-o prin polul pe care l-ai marcat în centrul capului, în afara
corpului, în jurul lui sau cât de departe te poți concentra, revars-o în
interiorul corpului, în organe și în jurul lor.
După
ce respiri cât mai lent, rămât câteva minute relaxat, baleindu-ți interiorul,
exteriorul. Practică Binecuvântarea energiilor exterioare, practică Iubire
și recunoștință infinită în primul rând pentru corpul-mintea-sufletul tău
din trecut, din prezent și din viitor, pentru emoțiile, trăirile care te-au
determinat, poate dureros, să cauți o Cale de vindecare.
Așa
cum îți extragi energia din primii trei centri energetici, la fel îți poți
extrage energia din oricare loc dureros sau dintr-o emoție pe care o localizezi
în corp. Dar nu uita de contracția primilor trei centri energetici și
eliberarea ei prin creștetul capului. Tot cu ea pornești oricare practică.
Poți
trimite această energie direct la durere, sau poți alege să extragi energia de
acolo și apoi să aduci energie nouă. Încearcă ambele variante.
Eliberarea
energiei din corp în spațiul din jur, te poate face să ai un puternic sentiment
de contopire și apartenență la tot. Treci dincolo de timp, spațiu, și te
conectezi la „câmpul unificat al existenței” care întotdeauna este momentul
prezent.
pictură
Alex Grey-Corpurile translucide cu sistemele lor vasculare și
câmpurile de energie sunt iluminate.
Observații:
1.avem contracțiile planșeului pelvian
(format din mai multe contracții: anus, mușchiul perineal, uretra, vaginul),
apoi contracțiile abdominale: cele inferioare și cele superioare. Urmează
efectuarea celor două tipuri de contracții împreună, respirând normal.
2.
contractând planșeul pelvian, și apoi abdomenul, inspirăm energia în sus,
aducând-o prin corp, până în cap și aici o ținem câteva secunde. Pe
expirație, energia o ridicăm deasupra capului dar conștientizăm că atunci când
„cade” ea scaldă și organele interne, interiorul corpului.
3.
contractăm primii trei centri energetici inferiori și inspirăm energia din ei
prin coloana vertebrală până în interiorul capului, unde o ținem 5-7-10
secunde, și pe expirație o scoatem afară prin punctul din centrul capului, dar
conștientizăm că ea pătrunde și prin corp, și în jurul lui. După ce stăpânim
bine această tehnică, vom „uita” de noi, energia va irumpe în afara corpului, simțind că ne
dizolvăm, că facem parte din tot.
Graba
de a trece peste etapele de bază va duce doar la dezamăgiri.
„Semnalele
de la inimă la creier, care se conectează prin nervul vag și continuă direct la
talamus (unde se sincronizează gândirea, percepția și limbajul), apoi la lobii
frontali (funcțiile motorii) până ajunge la amigdală (memoria emoțională) care
se sincronizează cu bătăile inimii. 90%
din fibrele nervoase conectoare urcă de la inimă la creier și doar 10% pleacă
de la creier înspre inimă- Dr. J. Andrew
Armour.
S-a
descoperit ulterior că aceste căi neuronale directe, ale inimii, trimit
continuu semnale și informații care modifică activitatea centrilor cognitivi și
emoționali ai creierului. Atunci când centrul inimii este deschis, celulele
nucleate ale amigdalelor se sincronizează chiar cu bătăile inimii. Sentimentele
și ritmurile inimii ne afectează amintirile și reacțiile emoționale care sunt
în nucleele amigdaliene, devenind factorii de stres din viața noastră. Fiecare
gând pe care îl avem produce în noi reacții chimice corespunzătoare și apoi se
crează o emoție. Suntem influiențați doar de gândurile echivalente stării
noastre emoționale, pe care avem atât de des ocazia să ni le arate alții.
Descoperirea de către dr. Armour a căilor neuronale aferente de la inimă (are
40.000 de neuroni) la creier ( aproximativ 100 miliarde de neuroni) este dovada
că inima procesează independent emoțiile, că răspunde direct la mediul
înconjurător, își reglează singură ritmurile, trimițând doar informații către
creier, influiențând apoi întreg corpul.
Sentimentele sunt cele care
produc încărcătura emoțională (energia corespunzătoare lor) și ne creioanează
destinul. Fără sentimente nu influiențăm creierul pentru o durată mai
mare, iar creierul va face cum crede el
că e mai bine pentru noi, doar a învățat cum, din experiențele pe care le-am avut
până acum.
***
*În anul 1945, John Wheeler și
Richard Feynman, laureaţi ai premiului Nobel, lansau teoria de absorbţie a
undelor. Teoria făcea referire la emisia de lumină a unui atom și absorbţia
de către altul. Teoria susţinea existența undelor întârziate emise de atomul
sursă și care merg către atomul receptor, dar și existența undelor avansate
emise de atomul receptor care merg către atomul sursa. De exemplu, ne gândim la
o persoană pe care nu am mai văzut-o de mult timp și la scurt timp, primim un
telefon de la aceasta. Undele avansate se propaga către trecut, provocând un
flash precognitiv, precum o memorie în viitor.
Mai recent, în 1981 și 2009, Rupert
Sheldrake, a lansat Rezonanța morfică și câmpurile morfice –Un
câmp morfogenetic care
este un model teoretic pentru câmpul biologic și social ce conține informația
energetică necesară pentru a modela forma exactă a unui lucru viu și poate, de
asemenea, să-și modeleze comportamentul și coordonarea cu alte ființe.
Câmpul morfogenetic este o forță care ghidează dezvoltarea unui organism pe măsură ce crește, făcându-l să ia o formă similară cu cea a altora din specia sa. ADN-ul nu a fost sursa structurii în sine, ci mai degrabă un „receptor” care a tradus instrucțiunile din câmp în formă fizică. Câmpul transmite prin rețeaua nodală a continuumului spațiu-timp.
Câmpul morfogenetic este o forță care ghidează dezvoltarea unui organism pe măsură ce crește, făcându-l să ia o formă similară cu cea a altora din specia sa. ADN-ul nu a fost sursa structurii în sine, ci mai degrabă un „receptor” care a tradus instrucțiunile din câmp în formă fizică. Câmpul transmite prin rețeaua nodală a continuumului spațiu-timp.
„Câmpurile morfogenetice nu
sunt fixate pentru totdeauna, ci evoluează. Cum sunt moștenite aceste
câmpuri? Propun ca acestea să fie transmise de la membrii trecuți ai
speciei printr-un fel de rezonanță non-locală, numită rezonanță morfică.
Câmpurile care organizează
activitatea sistemului nervos sunt moștenite, de asemenea, prin rezonanță
morfică, transmitând o memorie colectivă, instinctivă. Fiecare individ
atrage și contribuie la memoria colectivă a speciei. Aceasta înseamnă că
noile tipare de comportament se pot răspândi mai rapid decât ar fi posibil
altfel. De exemplu, dacă șobolanii dintr-o anumită rasă învață un nou truc
în Harvard, atunci șobolanii din acea rasă ar trebui să poată învăța același
truc mai repede în toată lumea, spunem la Edinburgh și Melbourne. Există
deja dovezi din experimentele de laborator (discutate în A New
Science of Life ) că acest lucru se întâmplă de fapt.
Rezonanța unui creier cu
propriile sale stări din trecut ajută, de asemenea, la
explicarea amintirilor animalelor individuale și ale oamenilor. Nu este
nevoie ca toate amintirile să fie „stocate” în creier.
Câmpurile morfice ale
activității mentale nu se limitează la interiorul capetelor noastre. Ele
se extind mult dincolo de creierul nostru prin intenție și atenție. Suntem
deja familiarizați cu ideea de câmpuri care se extind dincolo de obiectele
materiale în care sunt înrădăcinate: de exemplu câmpurile magnetice se extind
dincolo de suprafețele magneților; câmpul gravitațional al pământului se
extinde cu mult peste suprafața pământului, păstrând luna pe orbita sa; iar
câmpurile unui telefon mobil se întind mult dincolo de telefonul în
sine. De asemenea, câmpurile minții noastre se extind mult dincolo de
creierul nostru”
Articole științifice:
„„Lichidele se reunesc și „Eu sunt”, își face
apariția”- Nisargadatta Maharaj (tradiția Advaita).
„Lichidul
cefalorahidian este un lichid incolor, care scaldă
coloana vertebrală și creierul. Este localizată în ventriculele
din creierul nostru. Acoperă creierul la
exterior și circulă atât prin canalul median al măduvei
spinării, cât și la exteriorul măduvei spinării. Deci, pe toată
lungimea canalului median al măduvei spinării de fapt ai de-a face cu
un tub, care este umplut cu lichid cefalorahidian. Aveți, chiar
acum, 150 ml de lichid cefalorahidian în corp, ceea ce înseamnă cam
atât lichid cefalorahidian în corpul vostru, chiar acum. Este
reciclat de 3-4 ori pe zi, și, în medie, sunt produși circa 450-600 ml de
lichid cefalorahidian pe zi. Întreg sistemul nostru
nervos, coloana vertebrală și creierul sunt scăldați de lichid
cefalorahidian.
Măduva spinării se termină la
vertebra lombară L2 (când stați cu mâinile în șolduri, ele sunt poziționate la
L4). LCR coboară până la capăt, în zona sacrală.
Toate celule stem embrionare,
incipiente, celule care se dezvoltă și devin întregul nostru sistem nervos
central, sunt scăldate de LCR.
Plexul coroid produce LCR la
făt. Intregul nostru SNC este scăldat în LCR. Toate celule SNC sunt în contact
cu LCR și cu ajutorul unor cili minusculi ca niște antene, care monitorizează
LCR și primesc informații de la LCR în cee ace privește indicii de dezvoltare,
factorii de creștere, etc. LCR furnizează factori cruciali de supraviețuire și
dezvoltare unui creier de copil sau de adult. Are rolul și unei nișe fluide
pentru celulele stem neuronale, pentru supraviețuirea, înmulțirea și
diferențierea acestora.
Dintr-o perspectivă biologică,
pur moleculară, putem afirma că informația din LC.R fie că acea informație este
furnizată prin intermediul proteinelor, sau a hormonilor sau a factorilor de
creștere sau a oricăror alte molecule, ea este transmisă creierului prin LCR.
De la creierul unui bebeluș până la cel al unui adult este un continuum
energetic reprezentat de o lumină albastră (LCR). Culorile care se schimbă sunt
proteinele și factorii de creștere. Esența albastră emanată de LCR reprezintă
un continuum energetic aflat într-un lichid omni-prezent, indiferent de vârstă.
Ar fi grozav să includem acest lichid, așa cum iese el din sursă și
îndreptându-se inapoi spre Sursă dar …
Științific putem spune că
reglează ritmurile circadiene, pofta de mâncare, furnizează indicii
călăuzitoare pentru migrația celulară, instruiește celule stem să se
înmulțească sau să se diferențieze între ele, crează un echilibru ionic, dar și
elimină reziduurile. Ajută și protejează SNC și creează o flotabilitate
necesară absorbției șocurilor suferite de creier.
LCR poate fi un receptor
sensibil și un transmițător al energiei, vibrațiilor și informației, asemeni
remediilor florale care demonstrează că apa poate absorbi, stoca și transmite
energia plantelor,sau cum dr. Mararu Emoto a demonstrat că apa poate stoca
energia cuvintelor, la fel și lichidul cefalorahidian poate absorbi, stoca și
transmite esența Sursei și ne poate permite să experimentăm și să fim conștienți
de existența noastră.
LCR este stocat în
ventriculele cerebrale (spații pline cu lichid din interiorul creierului)
Aproape orice zonă importantă din creier se află în contact cu LCR. Canalul
median este în contact cu toată măduva spinării.
De ce ventriculele cerebrale
sunt formate în acest mod?! Ventriculele laterale sunt în contact cu lobul
frontal, parietal și occipital și temporal. Sunt în contact și cu întreg
cortexul cerebral, cu hipocampusul, cu ganglionii bazali, bulbul olfactiv,
creierul anterior, amigdala, corpul calos, fornixul, talamusul, stria
terminală, nucleul caudat și terminațiile optice.
Cornul posterior se extinde și
intră în contact cu zonele vizuale ale creierului.
Al treilea ventricol are o
structură poziționată median, al treilea ventricol este plin cu lichid CLR. Are
un vârf în zona dorsală care intră în contact cu glanda pineală și un alt vârf,
in zona frontală care intră în contact cu gl pituitară. Este în contact cu
hipotalamusul, talamusul, gl pituitară, infundibulul, comisura anterioară și gl
pineală.
Unele din zonele principale de
control ale creierului se află în contact cu LCR. Apeductul cerebral este în
contact cu creierul median.
Al patrulea ventricol este în
contact cu cerebelul, Puntea Varolio, și bulbul rahidian. Canalul median este
în contact cu toată măduva spinării. Acel canal median este un tub cu spațiul
plin de LCR pe toată lungimea coloanei vertebrale.
Cum arată celule care sunt în
contact cu LCR: pereții ventriculelor au cili minisculi ca niște fire de păr.
Acești cili pot vibra și pot genera mișcare, sunt ca niște antene care
monitorizează LCR. Acești cili au receptori pe ei care pot extrage informațiile
aflate in LCR. Acești receptori aflați pe cili, unii percep lumina,
chimio-receptori care percep factorii de creștere, ca ionii, hormonii, alte
subs chimice. Există și receptori mecanici care percep fluxul ca atare,
mișcarea și vibrațiile.
LCR poate transmite prin
receptori (cilii) lumina, vibrații, mișcare și molecule chimice.
LCR este un purtător de
informație. Rapid, ceva este eliberat în LCR și acesta poate transmite acel
semnal la multe părți ale creierului, simultan. Nu folosește sinapse și se
poate sincroniza în întregime. Un exemplu este melatonina,
sintetizată din triptofan, trecând prin faza de serotonină și devenind
melatonină (inducerea și menținerea stării de somn și de procese
care au variații ritmice- temperature corporală, apetitul, fiind un antioxidant
și un detoxifiant puternic). Ea este secretată de glanda pineală aflată în partea
posterioară a celui de al treilea ventricul.
Melatonina este
responsabilă de starea de somn și de procese care au variații ritmice cum ar fi
temperature corporală, apetitul, fiind un antioxidant și un detoxifiant
puternic.
Distribuția de melatonină către
alte zone ale corpului este făcută de LCR.
Melatonina este distribuită,
în principal, prin LCR. Concentrația de melatonină din plasma sanguină
comparată cu cea din LCR în timpul nopții când ar trebui să fie mare și noi ar
trebui să dormim, nivelul de melatonină din LCR este de 15 mai mare față de
normal, comparată cu o creștere numei de șase ori în sânge.
DMT sau dimetiltriptamina,
produsă tot din triptofan, care
trece prin faza secreției de triptamină. DMT este larg răspândită în regnul
vegetal. Urme slabe s-au descoperit în mamifere. Plantel care conțin DMT sunt
folosite în ritualurile șamanice, DMT poate produce puternice experiențe psihedelice, în apropierea
morții sau mistice. Se presupune că este eliberată la naștere, moarte și în
timpul viselor însuflețite. DMT- Molecula spiritului- Rick Strassman.
În corpul uman se găsește DMT
endogen, în sânge, urină, fecale, în rinichi și plămâni. Unele din cele mai
mari concentrații de DMT sunt în LCR. – în glanda pineală (din, încă,
experiențele cu șobolani).
Cel de al treilea ventricul
este un spațiu central. Limitele lui definite, frontal, de glanda pituitară,
dorsal de glanda pineală și de thalamus și hipotalamus în lateral. Spațiul
dintre aceste structuri a fost denumit „Palatul de cristal”, în daoism
sau „Peștera lui Brahma”, în unele tradiții yoghine hinduse. Acest
spațiu este plin cu LCR. Oare LCR ar putea fi conductorul lui Kundalini?! Care
își are locașul în osul sacral, ca un șarpe adormit care așteaptă să fie
trezit. Se deplasează în sus prin canalul central, Sushumna pentru a ajunge
la al treilea ochi apoi la chakra coroanei pentru trezirea finală. Oare LCR ar
putea fi transportotul acestei energii primordiale (n.b. LACUL meridianului de
concepție ?!)
Osul sacral este un os mare,
triunghiular, la baza coloanei vertebrale. Măduva spinării se termină la L2 dar
LCR coboară până la osul sacru și există un canal subțire plin cu LCR. Există
un filament „filum terminale” ce se întinde de la capătul măduvei spinării până
la capătul coccisului. Mai există un filament extrem de subțire, în mijlocul
acelui spațiu, plin cu lichid, care este făcut din proteine condensate de
lichid CLR, ce se întinde de la baza coloanei vertebrale, până la glanda
pineală, aflată în cel de al treilea ventricul”.
Swami Vivekananda: „potrivit
yoghinilor există două circuite nervoase în col vertebrală, Ida și Pingala, și
un canal gol, Sushumna, care trece prin col vertebrală. La partea inferioară se
află Lotusul Kundalini pe care ăl
descriu ca având o formă triunghiulară, cee ace înseamnă în limbajul symbolic
al yoghinilor Kundalini. Când ea se trezește vrea să forțeze trecerea prin
acest canal gol și se trezește pas cu pas, strat după strat, în mintea care
devine deschisă. Iar yoghinii capătă puteri și viziuni deosebite. Când atinge creierul,
yoghinul este perfect detașat de minte și de trup, Sufletul descoperind că este
liber. De acolo, unde se termină coloana vertebrală, într-una din vertebrele
lombare, un filament subțire se întinde în jos iar canalul este mai subțire,
mai fin. Canalul se închide la capătul inferior care este situate aproape de
cee ace se numește „plexul sacru”.
Capetele
șerpilor reprezintă glanda pineală și
cea pituitară iar Sushumna, care coboară prin centrul
coloanei vertebrale, reprezintă tubul plin cu lichid LCR. Prin intersecția
tuturor, în cel de al treilea ventricul, acest lichid umple spațiul iradiant
din mijlocul capului nostru, „Palatul de cristal”, Peștera lui Brahma”. În acest spațiu, în care
combinația dintre energiile Yin și Yang, glanda pineală și glanda pituitară,
conduce la o armonie perfectă. În acest spațiu are loc nașterea lui „Eu Sunt”
existența noastră în formă fizică. Prin dispersarea acestei energii în LCR,
întreg creierul și măduva spinării sunt scăldate, simultan, cu diferite energii
emanate de Sursă, furnizîndu-ne o experiență sincronă și unificatoare și
conștientizarea adevăratei noastre esențe spirituale.
LCR este conductorul perfect
pentru transmiterea informației către creier (melatonină sau DMT), și să
experimentăm stări holistice ale conștiinței. Fie ca pe lichidul conductor al
energiei Sursei prin trupurile noastre fizice, pentru a transmite experiența
sinelui nostru propriu, a ființei noastre, dar și ca pe un agent purtător al
Conștiinței Cosmice, acea percepție a Minții Universale și a comuniunii noastre
cu ea.” Mauro Zappattera*
Lichid
cefalorahidian, lacul radiant din interiorul corpului
LCR este produs în primul rând
de plexul coroid, localizat în fiecare ventricul în creier. Elucidarea
întregii game de funcții CSF continuă să fie un domeniu de cercetare în curs de
investigare intense.
Lichidul
cefalorahidian (LCR) este un fluid incolor al corpului care înconjoară
creierul și măduva spinării la vertebrate. Principalele sale funcții sunt
protecția mecanică a creierului și transportul substanțelor metabolice active
și a deșeurilor.
Datorită contactului strâns cu
creierul, LCR este adesea investigat atunci când se examinează tulburările
legate de sistemul nervos central (SNC); analiza sa, în scop diagnostic, a
fost realizată de peste 100 de ani. Acest fluid corporal este secretat cu
o viteză de 0,35 ml / min de plexul coroid din
creier. Volumul total de LCR la adulți este de aproximativ 100 până la
150 ml, ceea ce înseamnă că lichidul este înlocuit de trei până la patru ori
pe zi. Majoritatea compușilor chimici găsiți în LCR sunt originari din
sânge. Nivelurile electroliților, cum ar fi Na +și
Cl - mg / L, ceea ce este de aproximativ 200 de ori mai
mic decât în sânge. (LCR)
LCR este 99% apă, furnizat în
principal de canalele Aquaporin-1 localizate pe membrana apicală a celulelor
epiteliale, LCR este, de asemenea, o sursă bogată de proteine, ioni, lipide,
hormoni, colesterol, glucoză și multe alte molecule și
metaboliți. Lucrările timpurii s-au concentrat în principal pe importanța
homeostazei sub presiune în creierul în curs de dezvoltare - la scăderea
presiunii scade dimensiunea creierului, în timp ce o presiune prea mare duce la
o divizare a celulelor stem neurale și hidrocefalie. Studii recente au profitat
de progrese în instrumentele proteomice, inclusiv spectrometria de masă, pentru
a caracteriza mai bine proteomul LCR. Aceste studii au demonstrat că
proteomul LCR constă din sute de proteine din matricea extracelulară,
regulatori ai presiunii osmotice, purtători de ioni, proteine care leagă
hormonii, regulatori ai metabolismului lipidic și diverse enzime și regulatori
ai acestora. LCR are multe similitudini între specii, facilitând o
abordare experimentală cu mai multe niveluri în multe laboratoare pentru studiul
LCR.
LCR conține o multitudine de
proteine în plus față de factorii de creștere, inclusiv proteaze,
antioxidanți, molecule mici și hormoni a căror funcție în LCR nu este pe deplin
înțeleasă. Un studiu recent a arătat, de asemenea, că mediul condiționat cu
plexul coroidian susține proliferarea celulelor stem neurale în comparație cu
mediile condiționate cu țesutul cortical.
CSF singur poate promova
dezvoltarea și creșterea celulelor stem neurale și a explanturilor
corticale. Deși factorii responsabili de efectele favorabile ale LCR
embrionare încep să fie descoperite, gama de factori deja cunoscuți a fi activi
în LCR în timpul dezvoltării creierului embrionar include factori de
creștere a fibroblastelor (FGF), factori de creștere asemănători insulinei (
IGF), Sonic Hedgehog (Shh), acid retinoic (RA), proteine morfogene osoase
(BMP), Wnts și altele FGF2, IGF2 și Shh în CSF s-au demonstrat că stimulează
proliferarea celulelor progenitoare din creier, fiecare factor având o țintă
celulară distinctă cunoscută până în prezent.
Mai mult de 80% din
conținutul de proteine CSF provine din plasmă prin ultrafiltrare și
pinocitoză; restul este derivat din sinteza intratecală. Cea
mai mică concentrație de proteine și cea mai mică proporție de molecule de
proteine mai mari se află în lichidul ventricular. Pe măsură ce CSF
trece în coloana vertebrală lombară (unde de obicei sunt colectate probe),
concentrația de proteine crește.
Proteinele plasmatice cu
greutate moleculară mică până la medie, cum ar fi prealbumina, albumina și
transferina predomină în mod normal, deoarece LCR este în principal un
ultrafiltrat de plasmă. Nicio proteină cu o greutate moleculară mai mare
decât cea a IgG nu este prezentă în concentrație suficientă pentru a fi
vizibilă în electroforeză.
Bariera sânge-creier sau
sânge-LCR limitează schimbul de mulți compuși, în special compuși mari, cum ar
fi proteinele. Analizele proteinei totale și ale proteinelor specifice din
LCR sunt utilizate în principal pentru a detecta permeabilitatea crescută a
barierei sânge-LCR, sinteza crescută intratecală sau eliberarea crescută de
proteine din țesutul neural și glial. Afecțiuni precum meningita virală,
encefalită, creșterea presiunii intracraniene, traume și hemoragii pot
compromite bariera sânge-creier, ceea ce duce la creșterea proteinei
LCR. Sinteza intratecală crescută de imunoglobuline , în special
IgG, apare în bolile demielinizante ale SNC, în special
multiplescleroză. Metodele utilizate pentru evaluarea anomaliilor
potențiale ale conținutului de proteine LCR sunt detaliate în continuare.
LCR are sute de proteine și
activități de semnalizare, oferind o gamă elaborată de funcții biologice pentru
acest fluid complex.
LCR este un fluid
excelent pentru găsirea biomarkerilor de patologii SNC; astfel cunoașterea
proteomului său ar fi extrem de benefică pentru clinicienii care lucrează cu
tulburări neurologice., sunt aproximativ aceleași în ambele lichide ale
corpului. Apa, gazele și compușii solubili în lipide se deplasează liber
din sânge în LCR, în timp ce glucoza, aminoacizii și cationii sunt
transportați prin procese mediate de purtători. Conținutul de proteine
în LCR este de obicei de 350.
Prin
spectrometrie de masă s-a identificat 2630 de proteine în
LCR de la subiecți normali, dintre care 56% erau specifice CSF, care nu se
regăsesc în setul mult mai mare de 3654 proteine cunoscute în plasmă. Aceste
două seturi de date oferă acum baza pentru descoperirea corectă a biomarkerului
în LCR, așa cum a fost anticipat deja
Schema sagitală a fluxului de
LCR în sistemul cerebroventricular adult
Deși studiul CSF datează din
vremea egiptenilor și grecilor, abia în urmă cu aproximativ 100 de ani Harvey
Cushing a observat că plexul coroid secretă LCR în ventriculele creierului,
înlăturând părerile persistente ale LCR ca precipitat posibil post mortem.
Plexul coroidian este un epiteliu secretor
puternic vascularizat care începe să se formeze la scurt timp după închiderea
tubului neural anterior. El provine dintr-o invaginare a plăcii
acoperișului dorsal de-a lungul liniei medii a tubului neural și se dezvoltă în
ventricule vertebrate într-o manieră secvențială . În primul rând, poate
fi vizualizată ca invaginații epiteliale care emană de pe placa de acoperiș cu
straturi unice ale creierului posterior, care creează al patrulea plexus
coroidian al ventriculului la vârsta aproximativă embrionară.
În embrionul uman, plexul
coroid începe să se dezvolte la aproximativ 44 de zile după ovulație în
ventriculul al patrulea și lateral și este destul de mare deja la 9 săptămâni
de gestație, umplând o mare parte din ventriculul lateral și întinzând lungimea
celui de-al patrulea ventricul. Unul dintre primii markeri moleculari ai
diferențierii plexului coroid este expresia Transtireretinei.
Secțiunea coronală a
creierului embrionar uman în săptămâna gestațională 9
Panoul stâng: în săptămâna
gestațională 9 din embrionul uman, plexul coroid telencefalic ocupă o mare
parte a ventriculului lateral. LCR-secretată de coroid-plexus din
ventriculii laterali îmbăiază neuroepiteliul cortial, reglând astfel
neurogeneza și formarea plăcii corticale.
Panoul drept: o viziune
posterioară a embrionului uman în curs de dezvoltare în săptămâna gestațională
9 arată că ventriculul lateral continuă să fie umplut de plexul coroid. Al
patrulea plexus coroidian al ventriculului se observă că se extinde de-a lungul
celui de-al patrulea ventricul.
Abreviere: ChP: plexus coroid.
(Reimprimat cu permisiunea autorilor, Bayer, SA și Altman, J.)
Plexul coroid este format din
capilare extrem de fenestrate, care sunt în esență microvesselele cu porțiuni
ale peretelui capilar sigilate de diafragme subțiri, celule mezenchimale și
celule epiteliale. Stratul secretor de celule epiteliale este derivat din
celulele neuroepiteliale care acoperă ventriculii în timpul
dezvoltării. Celulele epiteliale conțin joncțiuni strânse, care funcționează
deja foarte devreme în dezvoltare și împiedică difuzarea pasivă a moleculelor
în LCR din vasculatura coroidă și spațiul interstițial. Ca atare, plexul
coroid secretă în mod activ LCR în ventricule și creează bariera sânge-CSF.
Formarea localizată a plexului
coroidian este reglată de o serie de factori de creștere și
transcriere. În creierul posterior, plexul coroid se dezvoltă din buza
rombică inferioară, care este specificată de niveluri ridicate de semnalizare a
proteinei morfogenetice osoase (BMP) și demarcată de expresia factorilor de
creștere Wnt1 și Gdf7 și de factorul de transcripție Lmx1a.
Fluxul său este
propulsat de trei forțe principale:
(1) pulsații arteriale în
plexul coroid,
(2) un gradient de presiune
hidrostatică și
(3) mișcare ciliară a celulelor ependimale
care acoperă ventriculii.
LCR circulă de la ventriculele
laterale, prin Foramen din Monro, către cel de-al treilea ventricul, și apoi
prin apeductul cerebral / apeductul lui Sylvius către cel de-al patrulea
ventricul. La ieșirea din al patrulea ventricul, LCR-ul umple spațiul
subarahnoidian care înconjoară creierul, și curge pe măduva spinării. În
cele din urmă, este resorbit în circulația venoasă de către vilozele
arahnoidiene.
Lucrări mai recente s-au
orientat către investigarea funcțiilor biologice ale factorilor cunoscuți
rezidenți ai LCR. Mulți dintre acești factori distribuiți LCR au fost
speculați să influențeze o gamă largă de comportamente.
Față de factorii care induc
somnul și excitația în LCR, mulți alții joacă roluri importante în ritmurile
circadiene și în activitatea locomotorie asociată.
În plus, melatonina, un
hormon care reglează ritmurile circadiene, este eliberată de glanda pineală în
LCR. Melatonina este un puternic eliminator de
radicali liberi și antioxidanti și se crede
că unul dintre rolurile principale ale melatoninei în SNC este să se comporte
ca un agent neuroprotector care scade stresul oxidativ și îndepărtează speciile
de oxigen reactiv din SNC. Interesant este că s-a raportat că
pacienții cu leziuni cerebrale traumatice severe au crescut nivelurile de
melatonină CSF care se corelează cu markerii stresului oxidativ, ceea ce
sugerează un posibil rol homeostatic pentru melatonină.
De asemenea, s-a demonstrat că
factorii suportați de LCR afectează apetitul.
Datorită contactului său intim cu talamusull,
hipotalamusul și glanda pineală, LCR poate transmite semnale peptidice
importante care reglementează stările comportamentale și alte stări de
conștiință.
De asemenea, s-a demonstrat că
gradienții spațiali ai proteinelor CSF ghidează comportamentul populațiilor de
celule distincte, inclusiv migrarea neuroblastelor din zona subventriculară
(SVZ) în bulbul olfactiv din creierul adult. În aceste studii, bătăile
ciliare ale celulelor ependimale s-au dovedit a fi cruciale pentru furnizarea
unei activități corespunzătoare de chemorepellent Slit pentru neuroblastele
care migrează.
Luate împreună, factorii
distribuiți LCR joacă un rol activ în multe aspecte ale activității normale a
creierului la adulți, stabilind stadiul pentru investigarea modului în care LCR
poate regla dinamic dezvoltarea, precum și boala.
LCR folosește transmisia de
volum, sau fluxul în vrac, al factorilor neurogeni și neuroprotectori despre
care se crede că ar avea efecte terapeutice în urma leziunilor
cerebrale. Schimbul continuu de CSF servește, de asemenea, ca o „chiuvetă”
care curăță sistemul ventricular de resturi și produse vătămate. Sistemul
coroid-plexus-LCR poate fi perturbat într-o gamă largă de leziuni ale SNC, de
la hidrocefalie la boli neurologice asociate vârstei (de exemplu boala
Alzheimer).
LCR poate acționa ca un
vehicul pentru transmiterea și transportul volumului de substanțe nutritive și
factori de creștere importanți, către leziunile creierului și la întregul SNC
pentru a ajuta la menținerea homeostaziei, a promova neuroprotecția și
neurogeneza și pentru eliminarea subproduselor toxice generate de prejudiciu.
LCR este un vehicul potențial
pentru transmiterea în volum a celulelor stem neurale implantate, care
până în prezent au fost utilizate în modele animate pe măduva spinării și
leziuni cerebrale. Cercetările continuă.
De la primii egipteni până
astăzi, CSF a stârnit curiozitatea multora. Odată gândit pentru a controla
contracțiile musculare, pentru a transporta o anumită pneumă sau spirit, sau
pur și simplu pentru a fi un precipitat post-mortem, rolurile diverse și active
ale LCR în SNC sunt în curs de dezvoltare.
Componentele LCR, care
pot fi dispersate pe suprafețe mari, pot fi reglatoare semnificative și
omniprezente ale dezvoltării corticale, reînnoirea celulelor stem neuronale,
boli, neurodegenerare, comportament, cicluri de somn / veghe și alte stări de
conștiință decât se credea anterior.
Celulele care căptușesc tubul
neural în timpul dezvoltării răspund la semnalele LCR care guvernează
neurogeneza. În creierul matur, celulele cu acces la ventriculii pot
răspunde în mod similar la factorii eliberați în LCR în urma leziunilor
cerebrale, bolilor neurodegenerative, îmbătrânirii, precum și schimbări
zilnice în comportament și activitate. LCR poate servi astfel ca vehicul
pentru semnalizarea imediată către centrele majore de control ale
creierului.
Ca atare, utilizarea LCR ca
vehicul terapeutic pentru promovarea homeostazei SNC are multe beneficii
potențiale. Cu toate că domeniul este încă la început, dezvoltarea
strategiilor de direcționare selectivă a compușilor către LCR și alte zone ale
SNC, ar trebui să deschidă căi terapeutice majore pentru TBI, accident vascular
cerebral, neurodegenerare, îmbătrânire și nu numai.
Cercetări
recente au ilustrat influența respirației asupra mișcării
lichidului cefalorahidian folosind etichetarea spinelor cu rezonanță magnetică.
Cercetarea a permis medicilor să vizualizeze mișcarea LCR provocată de excursii
respiratorii în timpul inhalării și exhalării profunde până la un nivel înainte
de a fi văzut.
Deși mecanismele din spatele
fluxului de LCR la om nu sunt încă cunoscute pe deplin, cercetările
suplimentare au arătat un flux semnificativ de LCR
exclusiv cu inspirație respiratorie. În special, în timpul respirației
forțate, fluxul ridicat de LCR a fost generat de fiecare inspirație, în timp ce
respirația a suprimat-o.
Mecanismele din spatele
fluxului de LCR la om nu sunt încă cunoscute pe deplin.
LCR circulă din locurile sale de producție
primară la plexul coroid prin ventriculele creierului pentru a ajunge la
suprafața exterioară a creierului în spațiile subarahnoidiene de unde se scurge
în fluxul sanguin și limfatica cervicală. Conform unui concept recent de
transport al fluidului cerebral, stabilit în rozătoare, LCR din creier
suprafața intră, de asemenea, în țesutul creierului de-a lungul rutelor
para-arteriale și iese din nou prin spații paravenite în compartimentele
subarahnoidiene. Acest flux unidirecțional este determinat în principal de
pulsarea arterială.
Pentru a investiga modul în
care fluxul de LCR este reglementat la om, s-a aplicat o noua tehnică de
imagistică prin rezonanță magnetică în timp real la o rezoluție spațială mare
(0,75 mm) și temporală (50 ms) pe subiecți sănătoși. S-a observat un flux de
LCR semnificativ exclusiv pe inspirație. În special, în timpul
respirației forțate, a fost generat un flux mare de LCR în timpul fiecărei
inspirații, în timp ce respirația o suprima. Doar o componentă cu flux minor
poate fi atribuită pulsării cardiace.
Rezultatele prezente
identifică fără echivoc inspirația drept cea mai importantă forță motrice a
fluxului de LCR la om. Inspirația reduce presiunea și modifică
direct condițiile de presiune hidrostatică pentru rezistența scăzută paravenos,
venos și limpezimea limfatică al LCR. Mai mult, abordarea experimentală
deschide noi oportunități clinice de a studia fiziopatologia diferitelor forme
de hidrocefalie și de a proiecta strategii terapeutice în legătură cu
modificările fluxului de LCR.
Modificări ale volumului de
sânge în arterele intracraniene, distribuția sa în capilare și oscilațiile
rezultate ale parenchimului creierului s-au presupus că sunt principalii
factori inițiatori ai pulsiunilor LCR (HenryFeugeas et al., 2000; Wåhlin și
colab., 2012). Extinderea interioară a Țesutul creierului este considerat a
produce fluxul apeductal (Greitz și colab., 1994).
În plus, s-a demonstrat că respirația
influențează dinamica LCR prin intermediul modificărilor de presiune toracică
din studiile anterioare folosind înregistrări de manometru invaziv (Williams,
1981). Doar foarte puțini Studiile RMN au evitat apariția cardiacă prin
imagistică unidimensională.
Studii RMN au aplicat secvențe
RMN cu flux de contrast cu fază sincronizare cu electrocardiograma și, prin
urmare, limitată observarea dinamicii LCR la procese periodice în gama de
frecvențe cardiace.
Rezultatele oferă fără
ambiguitate dovezi experimentale pentru inspirație ca regulator cheie pentru
fluxul CSF.
Extrase
din Lichidul cefalorahidian: regulator al neurogenezei, comportamentului și nu
numai Mauro W. Zappaterra și Maria K. Lehtinen
Versiunea
editată finală a acestui articol este disponibilă la Cell Mol Life
Sci
LCR TRANSMITE LUMINĂ,
VIBRAȚII, MIȘCARE, MOLECULE
„ Pentru studiul principal, am
implementat două protocoale care a impus tuturor celor 10 persoane: (1) să
urmeze un ritm prestabilit de respirație forțată (opt cicluri de 2,5 s
inspirație urmate de 2,5 s expiră fiecare) și (2) își mențin respirația după
inspirația pentru a perioada de 12 s. Rezultatele la cei 10 subiecți care
conduc primul protocolul dezvăluie fără echivoc că ciclurile respiratorii
conduc componenta majoră menționată a fluxului CSF. În toate cazurile, măsurătorile
din al treilea ventricul au generat cele mai consistente constatări.
…..rezultatele prezente oferă
dovezi lipsite de ambiguitate că inspirația este principala forță mortice
pentru dinamica LCR la subiecții umani sănătoși, în special în timpul
respirației forțate. Identificarea noastră, a inspirației, ca principal mecanism
pentru Fluxul LCR este în contrast cu studiile care au determinat legarea
pulsiunilor cardiace, ca regulator temostatic important.
În timp ce respirația normală
generează puternice, dar variabile Fluxuri de LCR, răspunsurile remarcabile la
punctul de respirație forțată la reducerea presiunii toracice în timpul
inspirației ca mecanismul de bază, sunt consecvente cu aceste rezultate
diferențe similare ale fluxului de LCR în canalul spinal care au a fost
raportată între condiții normale de respiratie și forță cu ajutorul unei
tehnici RMN unidimensionale timpurii (Schrothși Klose, 1992b). Acest lucru se
aplică și mișcărilor de semnal IRM cerebral observat recent de Yamada et Al.
(2013) atunci când se compară perioade lungi de inhalare și expiratie.
Modificările toracice induse
de respirație: presiunea afectează dinamica LCR intracraniene prin expunerea
directă a venelor din jurul coloanei vertebrale toracice, care la rândul său,
transmit schimbări de presiune prin anastomozele lor abundente în sistemul
venos epidural a canalului spinal.
Presiunea respiratorie reduce, golește plexul venos și duce la un flux compensator CSF în jos în canalul spinal. Presiune toracică crescută concomitent cu expirația umple plexul venos și facilitează fluxul CSF invers spre cap (Sharpey-Schafer, 1965; Williams, 1981).
Presiunea respiratorie reduce, golește plexul venos și duce la un flux compensator CSF în jos în canalul spinal. Presiune toracică crescută concomitent cu expirația umple plexul venos și facilitează fluxul CSF invers spre cap (Sharpey-Schafer, 1965; Williams, 1981).
Împreună, rezultatele prezente
indică că reducerea presiunii toracice inspiratorii determină un flux de LCR
pronunțat așa cum este transmisă subarahnoidului creierului spații, via
venoase interconectate, plexul din jurul coloanei vertebrale toracice iar în
canalul spinal.
Desi prezentul studiu nu rezolvă încă dacă această componentă dominantă conduce Fluxul CSF, pare să acționeze ca un modulator la condițiile de presiune hidrostatică pentru căile de eliminare a CSF cu rezistență scăzută.
Desi prezentul studiu nu rezolvă încă dacă această componentă dominantă conduce Fluxul CSF, pare să acționeze ca un modulator la condițiile de presiune hidrostatică pentru căile de eliminare a CSF cu rezistență scăzută.
Acest lucru se datorează
faptului că inspirația guvernează fluxul venos și limfatic de la cap și gât la
inimă. Prin urmare, în afară de
pulsiunea arterială corticală, inspirația poate contribui și la conceptul unui
transport paravascular de lichid paravascular la nivelul întregului creier al
LCR în țesut.
Fotoreceptorii
transmit informații din lumină. Chemoreceptorii transmit
informații de la substanțe chimice precum factori de creștere, ioni sau hormoni.
Mecanoreceptorii transmit informații cu privire la flux, mișcare și vibrații.
Deoarece acești receptori sunt
pe pereții ventriculului, primesc informații de la molecule din LCR. Moleculele
de informații sunt eliberate în LCR și transmise simultan tuturor părților
creierului. Nu există sinapsele în proces, nu există celule care să comunice
între ele. Aceste molecule creează o pulsiune sincronizată în LCR
prin care sunt influențate toate zonele de reglare, zonele nucleare și zonele
de relee ale creierului.
SISTEMUL GLIFATIC AL
CREIERULUI Imaginea
de mai sus este a sistemului Glymphatic
și care se trezește când adormim. În stânga este o imagine a sistemului în
timpul unui ciclu de somn.
Zona roșie este LCR care curge prin
creier. LCR nu mai era conținut doar în ventricule, ci curgea prin
creier. Și s-a întâmplat cu atât mai puțin când suntem treji. Și era
o direcție de curgere. În țesutul creierului, direcția de curgere este de
la un sistem de înaltă presiune la un sistem de presiune joasă. De la o arteră
la o venă. CSF curge prin creier, culegând deșeuri, curățând resturile,
ceea ce se întâmplă când dormiți.
Aceasta arată o schimbare
dinamică a anatomiei țesutului creierului în timpul somnului. Deci, în
esență, atunci când dormiți, există un flux crescut de LCR prin țesutul
creierului în sine. Nu uitați, matricea extracelulară, rețeaua
interstițială, este în esență o matrice lichidă. Acum intră în creierul
însuși eliminând toxinele și deșeurile, produse secundare care s-au acumulat pe
parcursul zilei de viață. Acest lucru este firesc. Este un sistem de
eliminare a deșeurilor.
Când dormi, aceste căi
se deschid în țesutul creierului permițând LCR și curgând toxinele, aducând nou lichid pentru reumplut. Este o metodă puternică de detoxifiere și de ce ne simțim
odihniți după somn.
Întrebarea de aici este
aceasta se întâmplă doar în timpul somnului? Prezumția ar fi ipoteza că se
întâmplă în timpul unor stări profunde de meditație. Deoarece somnul este
o stare parasimpatică, s-ar putea întâmpla atunci când se află într-o stare
parasimpatică profundă în meditație.
Puteți să vă activați sistemul
Glymphatic în mediere sau într-o stare de repaus și reparare, cum ar fi
lucrările profunde ale corpului.”
Studiu publicat în 2013,
Science Magazine 18 octombrie; Sleep Drives Metabolite Clearance din
creierul adultului: http://science.sciencemag.org/content/342/6156/373
Alberto
Delaidelli și Alessandro Moiraghi
Journal of Neuroscience 26 iulie 2017
„Folosind o tehnică RMN
de mare viteză, Dreha-Kulaczewski
și colab. (2015) a identificat recent ciclul respirator,
în locul pulsiunilor arteriale, ca forță principală responsabilă pentru fluxul
de LCR la om. Într-un alt articol apărut într-un număr recent din Journal
of Neuroscience , ( Dreha-Kulaczewski
et al. (2017) și-au extins descoperirile,
raportând că în faza inițială a inspirației, LCR-ul curge de la nivelul
coloanei vertebrale spre cap. Împreună, aceste descoperiri inovatoare par
să atragă o imagine a fluxului CSF care diferă de modelul clasic prezentat
anterior.
Dreha-Kulaczewski
și colab. (2017) a profitat de un nou RMN în contrast cu
faza în timp real, care le-a permis să măsoare simultan LCR și fluxul venos la
subiecți umani sănătoși. Dreha-Kulaczewski
și colab. (2017) fluxul de CSF cuantificat la următoarele
patru niveluri: în apeductul cerebral și în canalul spinal la nivel cervical 3
(C3) și niveluri toracice 2 (Th2) și 5 (Th5).
În aparentă dezacord cu
ipoteza conform căreia LCR produsă din plexul coroid din ventriculii laterali
curge din cap către canalul spinal, Dreha-Kulaczewski
și colab. (2017)a observat că fluxul CSF a fost direcționat în
principal în cap în timpul inspirației forțate.
Concomitent cu fluxul de LCR, au măsurat fluxul venos în plexul venos intern al coloanei cervicale superioare, cea mai importantă cale de drenare venoasă pentru trunchiul creierului. Sinopsisul constatărilor lor este următorul: cu fiecare ciclu de inspirație forțată, a existat o creștere a fluxului venos din craniu și un aflux de LCR în craniu. Dimpotrivă, cu fiecare expirare forțată, a existat o reducere corespunzătoare a fluxului venos și un aflux de LCR din craniu. De remarcat, fluxul LCR legat de puls arterial a fost observat, dar acest lucru a reprezentat o contribuție foarte mică.
Concomitent cu fluxul de LCR, au măsurat fluxul venos în plexul venos intern al coloanei cervicale superioare, cea mai importantă cale de drenare venoasă pentru trunchiul creierului. Sinopsisul constatărilor lor este următorul: cu fiecare ciclu de inspirație forțată, a existat o creștere a fluxului venos din craniu și un aflux de LCR în craniu. Dimpotrivă, cu fiecare expirare forțată, a existat o reducere corespunzătoare a fluxului venos și un aflux de LCR din craniu. De remarcat, fluxul LCR legat de puls arterial a fost observat, dar acest lucru a reprezentat o contribuție foarte mică.
Lucrarea excelentă a lui Dreha-Kulaczewski
et al. (2017) este de o importanță crucială pentru
înțelegerea dinamicii LCR. Presiunea venoasă intratoracică negativă
generată în timpul inspirației este una dintre principalele forțe care
promovează revenirea venoasă la inimă. S-a demonstrat acum că această
presiune negativă este responsabilă și de mișcarea LCR de la nivelul canalului
spinal la cap.
Observațiile confirmă ipoteza Monro-Kellie prezentată anterior asupra relației dintre cele trei compartimente ale creierului, singura distincție fiind aceea că fluxul de LCR este indus de variațiile de volum în compartimentul venos, mai degrabă decât în compartimentul arterial ( Fig. 1 b ). De asemenea, studiul consolidează concluziile recente ale lui Iliff et al. (2012), susținând ideea că sistemul venos al creierului are un rol proeminent în clearance-ul LCR din interstitiul cerebral. În rezumat, se pare că apare o nouă paradigmă pentru fluxul LCR.
Observațiile confirmă ipoteza Monro-Kellie prezentată anterior asupra relației dintre cele trei compartimente ale creierului, singura distincție fiind aceea că fluxul de LCR este indus de variațiile de volum în compartimentul venos, mai degrabă decât în compartimentul arterial ( Fig. 1 b ). De asemenea, studiul consolidează concluziile recente ale lui Iliff et al. (2012), susținând ideea că sistemul venos al creierului are un rol proeminent în clearance-ul LCR din interstitiul cerebral. În rezumat, se pare că apare o nouă paradigmă pentru fluxul LCR.
… lucrările recente sugerează
că circulația LCR are un rol esențial în curățarea metaboliților deșeurilor din
creier ( Xie și
colab., 2013 ), un proces care ar putea fi deosebit de
relevant pentru patologii precum boala Alzheimer (AD) și hemoragia subarahnoidă
(SAH) .
….. În concluzie, Dreha-Kulaczewski
și colab. (2017) identifică presiunea venoasă negativă
care apare în timpul inspirației drept forța principală care determină mișcarea
LCR a coloanei vertebrale în cap. Această lucrare este crucială pentru
înțelegerea dinamicii LCR a omului și are implicații clinice
importante. Studiile viitoare ar trebui să urmărească să dezvăluie rolul
respirației și a presiunii venoase în patogeneza diferitelor tipuri de
hidrocefalie și alte patologii.
Bibliograrfie:
- Extrase din Lichidul cefalorahidian:
regulator al neurogenezei, comportamentului și nu numai Mauro
W. Zappaterra și Maria
K. Lehtinen
Versiunea editată finală a
acestui articol este disponibilă la Cell
Mol Life Sci
- Respirația: Un nou
mecanism pentru circulația LCR, Alberto
Delaidelli și Alessandro Moiraghi
Journal of Neuroscience 26 iulie 2017
-- BR Mackenna MB
ChB PhD FRCP (Glasg) , R. Callander FFPh FMAA AIMBI ,
în Fiziologia
ilustrată (a șasea ediție) , 1990
- Supranatural, cum pot
oamenii obișnuiți să facă lucruri neobișnuite- Dr. Joe Dispenza
Biografii:
-Dr. Mauro Zappaterra și-a
obținut diplomele de doctor și doctorat de la Școala Medicală Harvard. Și-a
încheiat doctoratul lucrând cu celulele stem neuronale și efectele lichidului
cefalorahidian (LCR) în dezvoltarea creierului și la adult. Este publicat în
numeroase articole științifice despre CSF și munca sa a fost aleasă ca imagine
de copertă pentru prestigiosul Neuron Journal. El a fost, de asemenea, prezentat
în New England Journal of Medicine în predarea studenților medicali despre
traiul cu boli care pot pune viață și în Psychology Today la un articol
intitulat „Bucuria: arta iubirii vieții
Ca medic PM&R, își combină
pregătirea prin medicina complementară, cum ar fi Terapia polarității, Reiki și
Terapia craniosacrală și încearcă să trateze fiecare individ în întregime,
integrând corpul, mintea și spiritul. Cercetează și proiectează noi programe și
tehnici pentru a ajuta la ameliorarea durerii, îmbunătățirea funcției și
creșterea calității vieții. El a fost votat recent de colegii săi drept unul
dintre cei mai buni documenti ai Revistei Pasadena pentru 2018. Participă la
unele dintre descoperirile fascinante și de pionierat ale laboratorului său de
la Harvard Medical School despre rolul remarcabil al lichidului cefalorahidian.
-„Dr. Joe Dispenza
este un medic, un om de știință și un mistic modern” Greg Braden), Dr. Joe
Dispenza a primit o BS de la Evergreen State College și dreptul de chiropractică de la Life
University, unde a absolvit cu onoruri. Pregătirea sa postuniversitară a
vizat neurologia, neuroștiința, funcția și chimia creierului, biologia
celulară, formarea memoriei și îmbătrânirea și longevitatea.
***
Shaktipat*, primul grad:
-
Shakti și Kundalini în tradițiile orientale
-
Energia Kundalini explicată științific
-
Meditații pentru susținerea activării energiei
Kundalini
-
Simbolul de inițiere
-
Shaktipat grad I
*Shaktipat sau Śaktipāta se
referă în hinduism la transmiterea
energiei spirituale unei persoane de către alta. Shaktipat poate fi transmisă
cu un cuvânt sau mantră sacră, sau printr-o privire, gând sau atingere -
ultima, de obicei, către chakra agya, Centrul dintre sprâncene, Agya =
comandă, cunoaștere.
În centrul experienței Kundalini se află ceva cunoscut
sub numele de inițierea Shaktipat. Cu toții accesăm această energie
Shaktipat, deoarece realitatea noastră este realizată din câmpuri
electromagnetice ale curenților de energie: Câmpurile morfogenetice. Doar că nu
suntem atenți și pierdem „clipa”, și nici nu continuăm să o susținem, un aspect
important care are o însemnătate foarte mare: impulsuri urcă dar apoi cad și
golirea interioară este greu de suportat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Voi respecta opiniile fiecăruia. Dar vă rog să aveţi o exprimare decentă. Anonimatul persoanei nu-l exclude pe cel spiritual. Din când in când voi face aici completări la cele publicate pentru a nu interveni în text.