miercuri, 29 aprilie 2015

Emoțiile – o comoară




Mulțumesc celor care au participat până acum la seminarii. Mulțumesc doamna M. pentru curajul tău de a învăța ceva ,,nou” și de a te bucura ca un copil chiar dacă vârsta începe cu 7… Chiar dacă așteptai să pleci....acum vrei să descoperi bucuria universului - din care ești alcătuită. Cu care și prin care să comunici tot ceea ce vezi că ești: frumusețea de a te bucura, de a trăi aici, pe frumos de fantastica planetă. Au fost clipe magice să văd un om cum se transformă în câteva ore. Am încredere că vei continua. Că nu te vei mai gândi la plecare.

Realitatea noastră capătă o siguranță de care și eu uimită. Descopăr uimită, cât am ignorat-o. ,,Plec la Bucur-Obor” și corpul a zis (kinestezic) în timp ce spuneam că ,,NU”. Știu: e șocant. Dar este REAL. Ajungi să nu mai citești dacă este expirat un produs de pe raft. Corpul tău deja ȘTIE. Cu cât lucrezi mai mult prin el, fiind atent/ă la el, sigur vei fi un om ,,informat” la secundă, despre ,,realitățile” ascunse din jur. O posibilitate la care nu gândeam că poate fi. O utilitate a celor învățate și practicate în cu totul alte circumstanțe. Însă – și asta vreau să fie un avertisment: după ce stăpânești BINE ceea ce pare a fi doar o tehnică. Dar nu e ! este mult, mult mai ….altceva. Cuvintele sunt limitative în fața acestei realități.

La început am lucrat cu emoțiile ascunse sau nu din mine. Apoi din ceilalți. Fiecare o poate face. Decomprimarea din anumite stări care provocau chiar și uragane, din când în când, se face prin lucrul direct cu emoțiile. Tehnici sunt enorm de multe. Avem de unde alege. Insă cu cât mai puternic devine cineva, cu atît influiența lui ,,nevăzută” este mai mare. Sigur voi scrie și despre asta chiar dacă …
Important pentru mine este ca fiecare să –și trăiască propria realizare. Nu prin mine sau prin oricine altcineva. Cât pot fi de folos în a arăta primii pași, în a fi o mână întinsă asta este altceva.

Sunt tehnici care folosesc cristale, magneți, aparate sofisticate, pentru eliminarea dizarmoniilor. Dar cei care au înțeles ce înseamnă KI-ul, că el există, pot lucra direct - prin curățare energetică apoi prin așezarea palmelor pe organele pereche. Mereu am ceva de învățat, de completat la cele înțelese și practicate până acum. Ajută și dansul, mișcarea. Decomprimă mușchii care eliberează tensiuni datorită faptului că anumite substanțe au devenit ,,captive”(ionii de hydrogen din acidul lactic și ai febră musculară-de exemplu). Sigur că te vei simți bine, că zbori. Însă comprimarea musculară are o cauză. Și ….dacă am putea dansa tot timpul !!! dar uneori vedem că alții dansează cu noi sau dansăm după indicații …
 Determinarea și perseverența cu care vom lucra devin ,,minuni”. Fiecare poate învăța să,, lucreze” cu el. Învățăturile, tehnicile s-au simplificat foarte mult. Baza informațională a crescut enorm. Este extrem de simplu să înveți a te ,,percepe” fiind în alpha. Când vei stăpâni asta vei ajunge și în theta. dar stăpânind metoda, nu ea pe tine. Altfel iar ajungi la deziluzii, să spui că nu ți se potrivește, sau....să te întorci la: ,,e de la satana”.

       Avem un corp care are o memorie prin care ne putem îmbogăți relația cu noi, cu ceilalți, cu Viața. Dar și această comunicare se învață, ca orice altceva. Rațiunea ne mai ,,ocrotește” netransmițându-ne unele adevăruri iar noi le și mai ansamblăm după vechi tipare, Apoi ne mirăm singuri ( dacă mai reușim) de ce iese.

Este ca în fizica cuantică: ceea ce vrei să fie – devine. ,,Ceea ce este păstrat ca informație în partea frontală devine lege apoi  realitate. Manifestare”. Dar trebuie întîi să știi că este posibil apoi  ….să exersezi constant spun neurologii care monitorizează reacțiile directe sau ale gândurilor. Uite așa ,,magia vrăjitoarelor” care amestecau –constant- ingrediente și șopoteau vorbe de Putere, parcă … capătă un sens. Ritualurile au existat dintotdeauna. Și nu numai ,,negre” ci și în oricare alte situații când se vrea dominarea, stăpânirea Sufletului omului. Dar noi avem Mintea care ne  atenționează că este la purtător și, mai ales, că o putem folosi. 

Mintea, Spiritul și Sufletul sunt împreună Trinitatea interioară a fiecăruia. Unite, ele devin Forța Om. O realitate . Ce este realitatea?! Ceea ce noi conștientizăm. Că e neagră, gri sau altfel colorată – fiecare o vede dar după prea multele părari ale altora care …ne c-am îndepărtează de propria realitate. Ne taie și voința – de care nici noi nu facem caz, ce e drept e drept.

,,Reflexiile noastre sunt propriile emoții reprimate” – bine de studiat aceasta și căutat o cale de abordare directă a lor, a emoțiilor observîndu-ne răspunsurile directe. Din zi în zi vor fi mai clare.

Vă veți convinge singuri. Dincolo de cele ce înțelegem – este necesar să ajungem la conștientizarea directă, practică a învățăturilor care sunt atât de multe, diverse și uneori ,,distorsionate”.  Ceea ce înțelege cineva este adevărul lui, percepția lui și nu a mea. Trei persoane privesc un deget să spunem – fiecare ve vedea degetul din direcția privirii lui. Dar ansamblul ,,deget” nu. Și doar el există. Sigur că fiecare va ști că este un deget pentru că l-a văzut și are o memorie a lui. Acesta este un exemplu direct. Însă percepțiile asupra emoțiilor, a metaforelor prin care ajungem la Adevăr sunt și depind de fiecare. Sunt personale. Toate împreună pot forma Adevărul. Atunci de ce să pierd timp și energie negând uneori vehement ,,direcția” privirii celuilalt?! Când eu însămi mă pot îmbogăți măcar acceptând că el ,,privește”, înțelege, cuprinde o parte de adevăr din Punctul lui de vedere (de unde privește, în acest caz:loc). 
Facem eroarea de a ,,crede” că punctul este ,,o părere” când de fapt el este doar ,,locul” din care cineva privește. Locul existenței lui dintr-un moment dat care nu poate fi ocupat de două persoane, fizic, în același timp. Insă perceput, înțeles poate fi. Când înțelegem această diferență – sigur că mai sunt și altele,  ne îmbogățim.  
Emoțiile sunt o comoară – cartea datorită căreia ne învățăm. Atfel am trăi doar funcționând.


duminică, 12 aprilie 2015

Hristos a înviat !



,,De ce l-a dat Dumnezeu pe Fiul Său, Iisus, spre jertfă ,,și încă jertă pe cruce”?
-        Pentru că singurul grai care m-ai poate răzbi până la inima oamenilor, s-a dovedit că nu mai rămâne altul, decât Jertfa Cuiva pentru ei.
Când moare cineva pentru tine, pe acela nu-l poți uita niciodată”-,, Cuvinte Vii” – părintele Arsenie Boca

Atât de profund, de total ne iubește Dumnezeu încât ne-a arătat  direct Minunile sale înfăptuindu-le aici, pe Pământ.  Încă le descoperim rostul, încă înfricoșarea este teamă sau frică care acoperă Adevăratele Taine. Durerea pogorârii din Slavă sau răstignirea pe cruce  - dovezi zguduitoare ale Iubirii. Ale Dăruirii de Sine, una mai dureroasă decât alta.

Nu te poți apropia de ele cu gând de izbândă pentru trebile lumești. Suntem în lume dar ca Fii – Fiice nu ca salahori pe ogoarele altora.  Cerem mântuire și vrem salarii mari, cerem înălțare și vrem să conducem omenirea, cerem binecuvântare pentru îndreptări după voia noastră.

Este în noi o amintire unică, un foc care nicicând nu se stinge, o sete neostoită de nimic curgător a lumii acesteia, o foame care doar ea știe cu ce să hrănească sufletul astâmpărându-i toate: dorul de Dumnezeu! Unica răcoare de adiere și de rotund a bobului de rouă. Seceta ogoarelor este seceta din suflete care nici hrană nu vor primi.
Înviază suflete al meu întru Domnul ca să depun mărturie a Adevărurilor Sale.
 Intrarea lui Iisus în suflete se face numai prin chemare și dorire.  El este chezășia, este Începătorul Vieții pe care oricând putem păși. Veșnicia e alături mereu, ne este dată dintotdeauna doar ne-om hotărî să vrem asta.

Rămâneți întru dragostea și slava învierii  lui IISUS care să fie și a voastră.
                       HRISTOS a înviat !!!

duminică, 5 aprilie 2015

Puterea din Creație = Omul

             


             Metodele practice prin care descoperim că avem un Corp cu care putem comunica, că el  ,,transmite”, sunt o  primă ,,întâlnire” răvășitoare de cele mai multe ori. Incredibil de simplă dar  puternică, o Realitate a Firii pe care ne-am dorit-o dintotdeauna. Singurul care deține Adevărul despre noi  și nu minte. Prin  care nu ne putem minți. Cel care ne –a protejat de un impact dur a fost partea rațională, Conștientul,  care a ,,citit” treptat informațiile acumulate în Hartă sau în folderele unde tot am adunat ,,materiale” aflate în Subconștient.

               Intr-un folder sunt fișe ordonate: când a avut loc un eveniment, cine a participat, starea noastră dar și a celorlalți de care în mod obișnuit nu mai suntem conștienți.  Însă ea există, nimic nu se pierde cu atât mai mult informațiile care sunt energii pure folosite de noi prin  implicarea în acel eveniment.

             De ce femeile suferă ?! pentru că nu au puterea rațională a determinării, exprimării sentimentelor. De fapt nici nu și-au pus problema că asta e o realitate, numai a lor. Izbucnește totul din ele ca un Vulcan, sau un vânt, ca o ploaie sau un îngheț.
 Un bărbat, prin structura lui energo-informațională nu pricepe ,,sentimentalismele” lor, coloratura sonoră prin care sunt emise nemulțumirile. Cumva femeia dispare după o perdea și el observă gesturi dezordonate, atitudini desprinse din desene animate.

               Sunt femei care vor să ,,înțeleagă” sentimentele ,,rational”. Sentimentele, emoțiile au o istorie a lor. Ea poate fi refăcută și ajuns în punctul de plecare, de formare a folderului când ai imprimat prima dată: folder furie, sau folder frică, sau folder teamă etc. Și ai tot adunat  informația/energie  a evenimentor  asemănătoare. Jurnale cu întâmplări asemănătoare.

               Prin exercițiile kinestezice ( într-o măsură mai mare sau mai mica toți suntem și kinestezici) participanții descoperă o lumea uitată: a lor înșile. Bucuria, freamătul sunt uluitoare de fiecare data. Și pentru ei dar și pentru mine. Fiecare are un fel unic de uimire/surpriză atunci când ,,vorbește” cu partea cea mai profundă a sa. Repetivitatea evenimentelor/stărilor din viață sunt ele însele hipnotice. Ne dorim din când în când să ne ,,trezim” dar neștiind cum, începe o nouă suferință.

                Cei care au practicat ReiKi au trecut prin asemenea stări de autocunoaștere, dar mai puțin conștientizate. Pentru că ….nu ni s-a spus că există și așa ceva. Chiar când descoperi, tot ai dubii, nelămuriri. Iar ReiKi se practică și  la noi ca sistem de vindecare / energetică nu de ,,comuniune”. Așa am ajuns în căutările mele și la această formă de cunoaștere. Etapele parcurse acum își relevă necesitatea – în primul rând. Pentru a nu deveni diletantă. Pragmatismul de care am dat dovadă de multe ori, a fost de un real ajutor. Și practic pe mine, cu mine mai întîi. Apoi după o perioadă spun, arăt și altora. Teorie aș putea să predau zile în șir, nu aplic o falsă modestie.  Practic și dacă eu știu în mine, se va transmite instantaneu. De asta nu mă mir că unii știu atunci, pe loc. Alții ( mai ales cei auditivi) vor percepe un pic mai târziu. Dar îndoiala nu apare în nimeni.

                  In-conștientul este și,, în” conștient și ,,în” sub-conștient. El are privirea de ansamblu asupra a tot. Nu va interveni dacă tu îl nu  recunoști, nu accepți existența lui. Existența lui REALĂ, nu o simplă noțiune. Tepapiile eriksoniene pe asta se bazează. Pe arhetipurile existente ca informație, dintotdeauna. Noi le-am mai deturnat de la sensul lor.  De asta Erikson este unic: relaționează ca el însuși cu inconștientul celorlalți. Nu poți imita inconștientul unui om. Nu-l poți imita pe Erikson. Doar să ,,înțelegi” mecanismul și să acționezi. Citeam că persoane din preajma lui înțelegeau după o lună, un an ce le-a transmis Erikson. Și asta fiind în apropierea lui, când empatia este directă. Mă rog, se poate și acum dar trebuie învățat cum și avut răbdare –un capitol mai neconcludent pentru unii, care îl sar. Nu-i nimic, vor reveni.

              Când citim, când ascultăm muzică, sau pictăm, când ne lăsăm în voia senzațiilor din jur noi intrăm în autohipnoză. Și o facem de multe ori pe zi sau  pe săptămână. Și toți știm cum să o facem, numai că nu am fost atenți. Iar e vorba că nimeni nu ne dă un manual asupra vieții când aterizăm aici. Cred că omul întrupat este admirat de forțe care nu au curajul să vină aici. Hai să vedem și acest aspect – că este necesar.  Frica există și prin alte părți, nu numai pe Terra. De asta ne ajută cu drag - sau nu ( din anumite necesități);  aici sunt mulți factori de abordat.  A privi doar într-o direcție te face să pierzi vederea de ansamblu.

               ,,Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții” – e o înțelepciune necesar a fi înțeleasă în realitatea ei transmisă prin fiecare cuvânt/stare din propoziție. Nu e o metaforă urbană.  Atunci vom fi ceva mai atenți și nu vom lua totul cum ni se ,,spune”.

                Cred că există o unică dumnezeire din care suntem parte totală. Cred că avem și Creatori.  Iar curajul de care dăm dovadă, ajunși  la ,,marginea Creației” cum se spune, este fantastic. Unii ne încăpățânăm să ne ducem treaba începută până la capăt. Vom reuși ! sunt din ce în ce mai mulți care deja simt, trăiesc asta.

               Nu voi descrie acum tehnicile  destul de simple pe care le predau sau prin care și ajut pe cei care au nevoie și încredere. Timpul de vindecare depinde întotdeauna de ei. Dar se conving că este posibil și asta e cel mai important. Așa am avut cele mai mari bucurii.
               Tehnicile care se găsesc pe internet.  Deci nu e oligatoriu să înveți prin mine.  Nu am scris ,,cu” ci prin mine, ,,prin” empatia creată. Aspect de care fiecare ar trebui să țină cont: se crează  o rezonanță profundă, pe  baza ei se produce și un transfer de date în ambele sensuri.  Altfel nu are loc comunicarea-comuniunea. Atenție !

                De multe ori s-a întâmplat să văd un film și apoi să îmi fie recomandat de mulți dintre elevii mei. Sau ei să-mi trimită exact cartea, articolul de care am nevoie. La un anumit nivel comunicarea există, neviciată de impresii, păreri.

              Atunci când cineva înțelege un aspect al vieții, el creează o breșa prin care mulți vor ajunge la acel tip de cunoaștere, înțelegere. Pentru că avem și facem parte dintr-o aceeași unică Conștiință.

Pictura: Vladimir Kush