Credința este personală, de nezdruncinat și totală. Nedepinzând de nimeni și nimic din
afara ta. Crezi sau nu crezi că există
un CREATOR! Crezi în EL! Atât. CREZI; ȘTII că există DUMNEZEU !!! Un unic gând
și cuvânt: Doamne! credința este gândul lui Dumnezeu căruia te predai devenind Cuvânt Viu în tine. De nerostit , doar tăcere adâncă în care exiști deplin.
Credința și spiritualitatea ei...sau a noastră ! prag de trecere pentru sufletul nostru.
Credința
este ,,amestecată” cu spiritualitatea. Nu se exclud.Credința nu este dependentă de spiritualitate, nu este măsurabilă prin tona de cărți sau de interpretări. Însă spiritualitatea se
bazează pe cunoaștere - acum cu suficiente date probate prin știința de vârf și care
de o sută și ceva de ani sunt descoperite pagină cu pagină, tehnică cu tehnică.
Sau prin miile de tehnici spirituale care reapar treptat pe fiecare meridian
sau paralelă a Terrei. Timpuri minunate avem acum!
Prin
spiritualitate se descoperă uluitoarele posibilități ale ființei umane și
înțelegi din nou și din nou măreția Creatorului. ÎL admiri, ÎL iubești. ÎL adori
și mai mult și mai deplin. Pentru că EL
a făcut totul perfect și ...ne iubește așa cum suntem acum. Așa cum am fost și
în secolul trecut și acum 10 secole și atunci când doar aruncam cu pietre....
Fiecare
religie a păstrat credința cu forme specifice spirituale în neamurile planetei.
Fiecare avem acest drept și nu să ne omorâm în numele ei. Nu să scoatem în
evidență cine știe ce ,,anomalie” după canoane proprii religiilor sau
sistemelor mai mult sau mai puțin ezoterice. Dar anomalii întotdeauna ale altora, că ale noastre ...nu există! Vom pierde intrând într-o luptă
care denotă lipsa de credință: eu ca om îl ,,apăr” pe Dumnezeu omorând, denigrând
tot creația Lui. Aiuriți mai sunt oamenii.
In
fiecare religie găsim ritualuri – însă cele de la alții devin păgânisme. Dacă
nu sunt luate în derâdere (forma ușoară) sunt satanizate - forma care sigur va
da roade. Cât de credincios sunt (dar și
spiritual) când spun că oamenii sunt ignoranți, proști, adormiți, masă de
manevră care merită asta, tu considerându-te superior pentru că ești sub
oblăduirea cine știe cărei forme de organizare spirituală?! Dar tu?! La rândul
tău ai prin preajmă pe cineva mai evoluat care poate gândi - sau nu, la fel
despre tine. Dacă are credința în suflet este mult, mult mai presus și asta fără să te injosească în vre-un fel. Pentru că
are Puterea lui Dumnezeu în el, nu a unei școli, organizații sau religii. Nu
spun că nu sunt necesare în evoluția umană- mai ales acum. Dar atitudinea față
de ceilalți, frații și surorile tale , te aruncă pe tine într-un război real
dar și energetic ( despre cine folosește această energie…. Mulți știu deja ).
Fiecare religie devine puternică prin
numărul adepților dar și a conturilor.
Amestecăm
sângele lui Iisus cu sângele răzbunării, al luptelor de putere și dominație
doar ,doar o fi dizolvat. Cu ce sunt mai bun decât cel care zâmbește cu
sinceritate și bucurie când răsare prima rază de soare și spune: Mulțumesc
Doamne pentru o nouă zi! Această simplitate mai există în noi.
Însă devenim conștienți ȘI de Puterea sădită
în fiecare. CE facem cu această Putere ?! Învățăm. Asta e descoperirea care nu
se vrea a fi la vedere. Și e malaxată în înțelesuri de ți-e teamă și nu mai
știi ce e cu tine. Să nu decizi tu că… o pot face alții . Sunt capcane, e drept
, dar vei învăța dacă ești consecvent, disciplinat. Fără asta nu se poate
și aici este un real pericol. Dar nu a
dăunat nimănui propria gândire ordonată , clară și mai presus de toate știind că propria credință este cea mai bună pavază și
îndreptare atunci când rostești: Doamne! Iar de această legătură am fost
determinați (nu învățați) să ne temem că nu știm a o realiza.
Sunt
cei care au fost păstrători de credință fierbinte și au dat-o mai departe,
sădind-o în mii de suflete. Fiecare religie a avut asemenea Puteri umane,
cunoscute sau nu. Oameni care sunt considerați sfinți, ei depășind condiția
umană, arătând că se poate, întărind pe cei care erau și ei pe Calea
Adevărului.
Credința
și spiritualitatea! Granița fragilă între ele este aparentă, dar spiritualitatea/cunoașterea presupune multă muncă și discernământ. Pentru că
înseamnă evoluție. Personală dar așa și umană în ansamblul ei. Iisus este Calea
dar ,,tu” personal, ești sau nu, pe această Cale. La fel în fiecare din multele școli, sisteme sau religii. Și ce
faci tu este responsabilitatea ta, nu a sistemului din care faci parte. Că vrei
să fii determinat- e tot o alegere. Dar nu denigra pe alții, nu ucide trupește
și mai ales sufletește. Așa se crează forme gând energetice care pot fi
folosite de către alții.care altminteri nu ar avea cum ajunge la tine.
Vrem
ca tot ceea ce este in jur ..toate să fie corecte. Sunt ! NOI?! cum suntem?!
Vindecă-te tu, prin propria ta credință și va fi VIAȚA pe pământ. Vindecarea
are multe aspecte pe care învățăm să le cunoaștem. Dar având mereu și pentru
totdeauna ca Invățator pe EL. Va ști ce înger sau arhanghel să ne trimită ca
îndrumători – nu e necesar să Îi spunem noi. Pentru că avem noi o vorbă tare,
tare înțeleaptă care poate fi și înfricoșătoare:,,Până la Dumnezeu te mănâncă
sfinții”. Oare…de ce?! Sunt și ei creații dumnezeiești, fiecare cu sarcina
personală. Mai mare sau mai mică. Iar EL știe întotdeauna de ce/cât avem nevoie
sau putem suporta în diferite momente. Vede ceva mai cuprinzător decât toți
împreună. Da, putem mulțumi tuturor pentru ajutorul dat - și e firesc să o
facem. Dar ultima mulțumire este adresată Lui, cel care ne-a trimis ajutor,
îndrumare și vindecare. Iar a conștientiza că avem înger păzitor este o
susținere sufletească necesară. Ne-am jucat cu el, l-am uitat apoi. Poate l-am
și îndepărtat nițel prin ,,năzbâtiile” noastre. Dar dacă EL a spus să fie cu
noi, apoi nu ne va părăsi nicicând. Doar un gând trimis spre înger și el va
spune: sunt aici! Și împreună se poate spune: mulțumim Doamne!