Cartea Vieții -3 -

Conceptul de putere proprie înseamnă că nimeni nu-l poate elibera pe un om în afară de el însuși.

Mintea umană are multe etape/trepte de inițiere, mai ales în timpurile de acum la un nivel social mult extins: imprimată oarecum haotic în prima copilărie (ceea ce constituie karma de neam, de grup), apoi dezvoltarea printr-un intelect direcționat de învățături aproape în totalitate materialiste; gândim automat și corespunzător obișnuințelor formate din propriile amintiri.

Atenție la ce  informație introduci în univers pentru că o vei primi înapoi!

S-a estimat că a durat 1500 de ani până la prima dublare a cunoașterii umane iar până la 1900 s-a dublat la fiecare sută de ani. De prin anii 1940 s-a dublat la trecerea a câte 25 de ani, și în 2013 s-a estimat că se dublează la fiecare 13 luni. Acest interval continuă să se scurteze. Cunoașterea ca atare nu înseamnă înțelepciune.  Are loc o mare schimbare a nivelului de conștiință a lumii.

Creierul este organizat în reflectarea tuturor celor știute din mediu.

Când ne concentrăm cu adevărat pe o singură idee, creierul nu face diferența dintre universul interior al minții și ceea ce trăim ca experiență în mediul exterior.

Datorită lobului cerebral frontal extins al omului și a capacității noastre de a conferi gândului o realitate similară celei exterioare (prin meditație), lobul frontal poate să „reducă volumul” mediului exterior astfel încât să nu mai prelucreze nimic din afară, ci doar un unic gând concentrat.

Imaginați-vă un triunghi incolor, o linie între tâmple iar vârful în spatele capului. Fiecare are punctul lui, nu vă stresați să îl căutați. E ca și cum ați observa Infinitul și Eternitatea împreună. Starea nu este neutră ci e plină cu gândul cel mai puternic al Observatorului. Inițial veți avea o stare de liniște, atât de bruscă încât poate părea un șoc. Abandonați-vă acestei stări! Trăiți-o, pentru că ea este clipa prezentă.

Acum mulți ani am practicat o meditație din cartea lui Osho. Mergeți fără cap-era îndemnul. Îmi plăcea atât de mult starea pe care o aveam când „îmi imaginam că merg fără cap” încât din când în când apelam la ea. Nu am încercat să caut validări științifice ale stării respective așa cum am făcut cu multe alte învățături venite din Orient. Nu una, ci mai multe persoane mi-au spus că le este frică să meargă așa, să renunțe la „cap”, atunci când vorbeau, când priveau ceva…

Până de curând când tot căutând „ceva” care să liniștească RAPID gândirea, am „asamblat”  informațiile (referitoare la partea anterioară ale nucleelor amigdaliene, la tehnica surâsului interior, mai ales cele referitoare la ridicarea cozii sprâncenelor și a colțurilor externe ale ochilor),

http://reiki-jurnalulunuimaestru.blogspot.ro/2017/06/tiparele-vietii-emotiile.html

http://reiki-jurnalulunuimaestru.blogspot.ro/2014/10/surasul-interior-si-amygdala-o-alta.html

http://reiki-jurnalulunuimaestru.blogspot.ro/2014/09/zambetul-si-amygdala-nucleul-amygdalian.html

Practica constantă a Triunghiului incolor liniștește partea frontală a creierului. Neurologii au constatat că pot discuta cu persoanele respective chiar dacă aparent nu aveau o activitate intensă a creierului care apare atunci când gândim, vorbim. Știu că sunt și alte practici care duc la această stare. Una din ele este descrisă în cărțile lui Mantak Chia. La yoghinii avansați s-au obținut scanări ale creierului care arătau aceeași liniște a zonei frontale și a celei temporale. Stare de calm-este puțin spus. In câteva săptămâni de practică se schimbă perspectiva asupra mediului înconjurător și implicit a celui interior.

Durează doar o milisecundă această nouă percepție, obținută în zeci de ore de meditație. O putem practica ORIUNDE, ORICÂND. De mii de ori în fiecare zi.

„Simt cum mi se ridică o ceață de pe ochi” – „ sunt detașată, calmă și „înțeleg” altfel tot ceea ce este în jurul meu”, „ parcă văd prima data cât de frumoase sunt culorile, cât de minunat este totul”- sunt câteva din percepțiile pe care le-au avut cei care au practicat această tehnică.

Poate nu aș fi reluat postarea acestei tehnici dacă nu aveam zilele trecute o discuție, în tren, cu două persoane care practicau diferite meditații de ani buni. Erau siguri că practic și eu. Fiecare ne-am dezvăluit secretele. Și DA, au remarcat cât de simplă dar și puternică este această tehnică. 

Important este încă un aspect: ce notă dai, de la 1-10, stării inițiale. Asta te determină să fii atent la percepția interiorului tău, înainte și după ce creezi triunghiul. „1” este starea în care te simți bine. 5-6, consideri că problema este dureroasă, 7-8-…10 starea te copleșește.

1.     CUM este ÎN tine?! Care este STAREA din interiorul tău?! Ce notă dai stării tale de acum?!

2.     Apoi creezi un triunghi incolor în zona prefrontală.

3.     Cum este ACUM în tine?! Ce notă ai da stării tale acum?!

Și fiecare va sesiza că s-a schimbat ceva în interiorul lui. Dacă nota era 7 acum scade la 5 sau chiar mai puțin. Observarea stărilor înainte și după este importantă. Pentru că doar așa devii conștient că „se întâmplă ceva” și prin observare stabilizezi noua stare, schimbând și configurația hărții creierului.

Se repetă de sute de ori în fiecare zi „verificarea” triunghiului, a stării Zen, cum a spus cineva. Nu se suspendă gândirea, cu toate că prima senzație așa pare.

Când te obișnuiești să ai sub propriul control această atitudine, vei observa că gândurile sunt mult mai clare. Apare o anumită detașare față de exterior. Și în definitiv, asta ne dorim cu toții, să nu mai fim afectați de părerile altora, de privirile lor, să nu mai fim nemulțumiți de tot și toate. Pentru că starea noastră reală este cea a Înțelepciunii.  

A înțelegerii că tot ceea ce percep în exterior este în conformitate cu starea mea din interior. Dacă sunt trist, supărat nu voi vedea culori strălucitoare sau oameni zâmbitori. Ci mă voi racorda la lungimea de undă din ei care reprezintă starea respectivă. Chiar dacă persoana nu este tristă în acel moment. Însă aici apare Jocul uman: îi lansez o mică rachetă, îi activez starea și peste o perioadă persoana poate acumula suficient de multă încărcătură energetică, și să se trezească dintr-o data tristă, supărată. Datorită celui mai banal motiv. Bine, acum să nu spuneți că stările vi se datorează celor din jur-știu, tentația de a face asta e mare. IMPORTANT este să fim atenți la noi, dacă tot ne dorim să schimbăm lumea! Armonia, calmul se vor face simțite în jur și datorită nouă. 

Asta este responsabilitatea personală. Dacă este cineva supărat nu trebuie imediat să intru în structura lui și să încep și eu cu supărarea. Ne amplificăm unul altuia stările. Dimpotrivă, în acest caz, este util triunghiul incolor care se poate realiza instantaneu, așa cum respirăm. În acea clipă ne deconectăm voit de la supărare, tristețe, nemulțumire. Și până când „starea Zen” va fi stabilă în noi, până va deveni automatism este necesară practica repetitivă.

 Asta este adevărata beneficitate a acestei mici dar puternice tehnici.

Suntem obișnuiți să ieșim „în afara  noastră” și apoi revenim la vechile obiceiuri (tipare) ale interiorului. Așa că evităm cât putem această întâlnire și tot privim în afară. Sigur că în timp se schimbă și ceva în noi, dar nu suficient de repede, ori ați văzut că reacția de schimbare a mentalului omenirii deja a ajuns la 10 luni, acum în 2017. La unii chiar mai repede de nu mai știm ce este cu noi. Suntem debusolați, obosiți, depresivi, stresați. Pentru că nu stabilizăm starea de liniște, de calm, armonie în interiorul nostru. Dacă nu o CONȘTIENTIZĂM e ca și cum nu ar exista, așa că nu o avem.

ORICE COMPORTAMENT UMAN ESTE REZULTATUL STĂRII ÎN CARE SUNTEM!!!

Când „ne luăm inima în dinți” și acționăm fie că ne ducem la șef să-i spunem că ne-a nedreptățit, fie orice altceva în care credem, ne schimbăm starea, ni se schimbă și postura corpului. Reprezentările anterioare de îndoială, de nesiguranță, dispar. În interiorul nostru apare siguranța, încrederea de neclintit și atunci sistemul nervos semnalizează corpului să își schimbe ținuta, tiparul respirației, tonusul muscular. Câți observăm asta?! Câți ne gândim că putem constant să fim așa?! Prin practică se poate. Făcând și efortul de a înțelege mecanismele care duc la asemenea realizare.

Până acum 100 de ani eram preponderant vizuali și auditivi. Acum foarte mulți au devenit și kinestezici. Percepția exteriorului este mai vastă datorită tehnicilor care ne-au dezvoltat acest simț: reflexoterapia, masajul, ReiKi, Qi gongul, bowen, sau atingerile cuantice. Din ce în ce mai subtile.

Dacă sunteți supărați, dacă plângeți priviți în sus! Trageți și umerii înapoi, așa întrați într-o stare de detașare față de problemă. Aproape instantaneu percepția asupra problemei vi se va modifica. Creierul recepționează un mesaj nou pe care îl transmite și corpului, acesta nemaiavând timp să „gândească” după vechile tipare. Ați observat că o simplă întindere a brațelor, a spatelui ne schimbă, devenim mai vioi, chiar mai bine dispuși?! Sigur că da, cine nu știe asta?! Dar, atunci când ȘTIM și de ce o facem începem să CONTROLĂM noi stările, ceea ce poate părea un lucru uimitor.

Multora li se pare prea mult să știe, să înțeleagă CE se întâmplă în interiorul lor. Șă știe ce mecanisme uluitoare avem la îndemână și, mai ales, CUM funcționează ele. Nu vei schimba un bec dacă stai și te uiți la el, dacă nu știi că trebuie înșurubat… a apela mereu la serviciile altora nu e dovadă că ai înțeles ceva din sutele de pagini citite.

Corpul ȘTIE să ne vindece dar până la pragul de avarie. Dacă vrem mai mult, avem Profesorul-MAESTRUL la îndemână, avem lecțiile deja predate, noi trebuie să le învățăm și apoi să le amplificăm prin punerea lor în practică nu numai să vorbim la superlativ și apoi să cădem în depresii.

Cartea Vieții este înscrisă în celulele noastre, este la purtător. Efortul de o citi și aplica ne aparține în totalitate. Adevăratul secret pentru transformarea vieții tale este să devii conștient de tiparele pe care le ai în prezent în stare de inconștiență și apoi modelarea modului în care vrei să te simți.

Calitatea vieții noastre este determinată de calitatea emoțiilor noastre.

Conștiința umana și corpul sunt doua entități diferite și independente.

Între ele se află creierul ca organ în care sunt Înregistrări dar el nu poate ține conștient CORPUL sub control decât dacă este învățat cum. Iar corpul de abia așteaptă să îi cerem asta. Asemeni unui adevărat și real Maestru ne învață să căscăm, să folosim de mișcările oculare, să zâmbim, să mergem… Toate devin TEHNICI explorate de neurologi, psihologi, de oamenii de știință implicați în Știința Vieții.

Oamenii pot auzi sunete și pot vedea lucruri chiar dacă sunt în moarte cerebrală. Si asta pentru că trunchiul cerebral, poate funcționa independent de restul creierului, cel puțin pentru o perioadă. Dacă o parte din creier este nefuncțională, în trunchiul cerebral pot apărea tulburări ale somnului REM. S-a răspuns în parte la întrebarea “Cum” se întâmpla, dar întrebarea “De ce” a rămas încă fără răspuns. Când se vor găsi și aceste explicații oamenii de știință vor deschide ușa către lumea metafizicii.

Gândirea singură nu poate schimba starea interioară. Ea mereu va face corelații cu ceva ce deja știe.

Repetiția mentală este un INSTRUMENT de a depăși vechile obiceiuri, deprinderi. Pășim într-un fel, gesticulăm, privim.... etc. Putem schimba ȘI aceste automatisme deprinse. Controlul ne aparține dacă devenim conștienți de asta.

Gândurile ne gândesc pe noi. In starea blanc putem statornici un UNIC gând, care va deveni coordonatorul principal până se va transforma în experiență. Va deveni experiența însăși. 
In clipa prezentă nu există NIMIC; doar Eternitatea!