Iubirea dumnezeiască

Cum ni se ,,întâmplă” câte ceva, imediat apare și memoria altora asemănătoare care crește durerea actuală. Ne lamentăm, sau suferim în tăcere (doar, doar o trece).

Orice suferință o alimentăm cu propria energie. Dacă nu ieșim din ea, începem să ne alimentăm de la cei din jur, care treptat, se vor îndepărta.

Ce putem face?! Căutați un terapeut, mergeți la biserici. Un bun terapeut vă va echilibra energetic. Și veți simți cum vă revine forța de viață. Problema este că ,,povestea durerii sufletești” continuă . Așa că a găsi prin biserică sau singur, Calea credinței este necesar. Nu canoanele sunt salvatoare (mulți spun două-trei ore rugăciuni și…), ci acel firicel de lumină senină, gingașă care apare în Suflet. Că te iubește și te ascultă cineva. Te iubește necondiționat și te ascultă fără să te judece. Asta e Puterea Credinței.

 Când spui Dumnezeu, spui Iubire. Știu că de asta are nevoie fiecare din noi. Înveți să vorbești mai mult cu Dumnezeu decât despre Dumnezeu. Pentru că fiecare din noi este o mare Taină și înveți să vorbești tu cu ea, să te apropii treptat de ea.

Multitudinea de terapii alternative de acum sunt necesare. Rezonăm cu una din ele tocmai pentru că prin ea ne astupăm breșa energetică. Ne reechilibrăm. Pasul următor va fi atunci mai ușor de făcut, de a ne simți liberi, puternici. Nu numai fapta în sine este un păcat ci gândirea care a dus la ea.Ura, blamarea altora, neiertarea ...sunt cele care determină lovirea fizică, jefuirea, despărțirile... și nu invers.

Timpurile acum presupun o abordare mult mai direct și rapidă a stăriilor omului. Valorile umane încă nu și-au găsit o matcă pentru că realitatea din jur și din noi este alta decât în trecut. 
Am intrat sub alte auspicii cerești și vom învăța să ne adaptăm. Fiecare asemenea schimbare a fost însoțită de alte coordonate în a ne trăi viața. E un adevăr și e necesar să îl luăm în seamă. Ce a fost clădit frumos în noi învățăm să și păstrăm.

 Cred că de asta Terapia Iertării – cu o complexitate uluitoare, încrederea că forța Omului este copleșitoare însă el nu o mai stăpânește, o vom conștientiza treptat. La fel și meditațiile, tehnicile de relaxare etc. Prin toate înveți că tu ești viu, că îți poți coordona „apucăturile”. Descoperi Puterea ta personală, începi –treptat- să ai încredere. Această încredere se acumulează. Dincolo de orice tehnică este însă efortul personal. Clipa de conștientizare profundă e ca o iluminare. Dar…se pierde la fel de repede. Dacă devine un reper constant, atunci ȘTII că poți, că mereu, în orice situație, ai o șansă: dumnezeirea! Pe care o vei aduce constant, de sute, mii de ori și așa o vei regăsi în viața ta. Nu e un bibelou pe care să îl ai mereu, să stea acolo unde îi așezi tu așa cum cred (voit) unii. 

Oceanul cosmic al iubirii este imens, este pretutindeni și pentru toți. Suntem parte din El.

Dumnezeu există dar TU Omule îl faci să fie VIU în tine!

Îndreaptă-te către iubire

Tot mai mulți oameni conștientizează neîmplinirile din viața lor, oricâte cărți sau cursuri au făcut. Mă refer numai la acest segment nu și la căutările religioase. Nu are sens să le amestecăm.

Neîmplinirea naște re-sentimente profunde. Iar când tu le ai împlinirea nu este parte din Soarta ta, pentru că ții locul ocupat.

Am început anul cu o bucurie: anunțarea unei căsătorii. După trei ani petrecuți împreună fusese ,,abandonată” pentru altcineva. ,,Nu pot să-l iert pentru că m-a înșelat, m-a mințit. Dar am să-l iubesc numai pe el, nu pot să îl uit.... ”. ,,Nu, nu-l iubești! Te simți umilită, abandonată, înșelată, dar nu-l iubești. Nu confunda atracția (care în cazul vostru s-a spulberat) cu iubirea. Atracția există ca să apropie oamenii apoi ea trebuie susținută și echilibrată”.

,,Îl iubești?! Bucură-te că e fericit!” Prima dată când a auzit asta s-a uitat atât de ciudat la mine încât gândurile că eu am o problemă i se citeau pe chip.

Între timp a început să aibă și probleme cu o colegă la serviciu. Starea de sănătate i se deteriora treptat.

Resentimente față de ,,trădător”, resentimente față de colegă... Pur și simplu : resentimente care se revărsau într-o gamă colorată, nuanțată: nemulțumiri, bârfe, morocăneală...

Până am auzit : ,,Eu nu știu să iubesc”. ,,Întâi iartă și dorește binele și atunci te vei elibera. Și ... Doamne ajută!”

Și a început: ,,Iți doresc să-ți fie bine!”. Și pentru ,,trădător” și pentru ,,afurisita de colegă”.  A trecut ceva timp dar a reușit să spună repetând mereu: ,,Iți doresc tot binele pentru că meriți să fii fericit, să fii iubit”. ,,Mulțumesc că ai făcut parte din viața mea”, până când i-au apărut lacrimi de recunoștință în suflet. Ceva invizibil imens s-a strecurat în inima ei.

Când trimiți Binecuvântări trimiți de fapt Iubire. Și vei primi Iubire!

Este ceea ce am primit ca învățătură venită din orient: Salut divinitatea din tine! 

Recunoști divinitatea din ceilalți pentru că deja ai descoperit-o în tine! Privește orice persoană ca și cum ar privi Dumnezeu prin ochii tăi. Privește-te pe tine ca și cum ai fi privit (nu supravegheat) de Dumnezeu. Bucuria că există dumnezeirea se învață, se simte, se trăiește și este personală întotdeauna.

Și da, cere un efort și o atenție sporită, constantă. Aici e dificil.

Să înveți a iubi dorindu-i celuilalt tot binele din lume, indiferent dacă binele te include și pe tine. Este o învățătură pe care treptat o înțelegem, dar știu că așa eliberăm și ne recăpătăm noi înșine libertatea.

Așa că acum două suflete frumoase s-au regăsit. A sunat-o înainte de sărbători să-i spună ,,La mulți ani !” și ...Colega de serviciu le va fi nașă.

Se bucură că acele persoane există, că sunt reale. Suferințele prin care a trecut: ura, nemulțumirile, tristețile are grijă să nu le mai primească în suflet. Nu mai este tulburată de atitudinile celor din jur fiind atentă la ale ei. Ea să nu creeze bariere.

Iubirea se învață. I se face loc în viață.

Prin re-sentimente consumăm din energia noastră. Sau a celor dragi. Care se protejează plecând, îndepărtându-se.

Zâmbiți, se poate și altfel: prin iubire, recunoștință și binecuvântare consumăm din energia universului, divină (dacă vreți să o numiți așa).

Universul devine atunci, VIU! Și fiecare din noi odată cu el !

Un an binecuvântat cu iubire!