Copilul este ca lutul în
mâinile tale, ai responsabilitatea de a-l modela frumos.
Suntem pregătiți să ne educăm copii?! Suntem
dispuși să ne educăm pe noi înșine?! După câte informații absoarbe fiecare s-ar
spune că da. Numai faptul că ne dorim și conștientizăm asta este un uriaș pas.
Dar încă tot marionete suntem. Știu, nu realizăm asta pentru că AȘA trăim. Din
sânul familiei, apoi a școlii, a serviciului primim anumite coordonate
comportamentale pe care doar le aplicăm.
Nu ne regăsim încă nemurirea din noi. Dar o
căutăm mereu: ochii copiilor noștri, ai celor dragi ne-o oglindesc
atunci când avem nevoie de ea.
Viața
e făcută dintr-o multitudine de clipe magice iar tot ce avem noi de făcut este
să vedem magia, doar așa suntem deschiși
să învățăm ceva, în fiecare clipa.
“Poți să faci
absolut orice îți dorești. Am încredere în tine. Știi tot ce ai nevoie să știi.
Ești atent la tot ce se întâmplă în jurul tău. Știi ce e mai bine pentru tine.
Meriți tot ce e mai bun.”
„ Am
încredere în tine. Te descurci foarte bine întotdeauna, în orice împrejurare.
Sunt foarte mândră de tine.
Am încredere în tine. Mă faci să mă simt fericită.
Îți mulțumesc că m-ai ales
să fiu mama ta (că ai ales să fim părinții tăi). Imi (ne) faci viața foarte
frumoasă.
5
minute în fiecare noapte
vorbește în șoaptă atunci când copilul este în somn
profund.
De fiecare
dată, începe prin a-i spune cât de mult îl iubești, ceea ce
înseamnă că ești mereu acolo pentru el indiferent de ceea ce ar putea
veni.
Repetă
una sau două afirmații pozitive pentru a sugera subconștientului copilului ceea
ce dorești să fie transformat, adăugând numele lor, astfel
încât știe că sunt îndreptate către el.
Alege
cea mai bună afirmația care crezi că abordează problemele exacte
legate de situația pe care ai dori să o corecteze copilul si
repetă în fiecare zi, timp de cel
puțin 4 săptămâni , până când devine încorporată în procesul
lui de gândire și este acceptată.
Vei
fi uimit de rezultate rapide, dar nu renunta la 5 minute de afirmații după
ce ai văzut rezultatele în prima săptămână. Sau dacă nu apar cât de
repede vrei tu după 2-3 nopți. Pentru a vă asigura că modelul de
comportament pozitiv devine încorporat în sistemul lui de reprezentare timpul
necesar este de patru săptămâni. Împreună cu multă, multă răbdare și încredere.
Utilizați
numai exemple pozitive și evitați cuvinte negative. De
exemplu, dacă doriți să opriți copilul la a bate alți copii sau de a vorbi cu
voce tare.
- Afirmare corect: „ (numele)….
vorbește mereu încet, calm și degajat."
- „(numele)…..
este un băiat prietenos."
- Afirmare incorectă: „............ nu vorbește cu voce
tare."
- „……… nu bate alți copii."
Atenție: se
vorbește în șoaptă sau în gând atunci când copilul este în somn adânc, profund, când mama sau tata îi spun cât de special este si
cât de mult înseamnă pentru ei; atunci este acceptată informația, iar
modificările de comportament încep să se întâmple .
-
Nume…….Cât de mândru suntem tatăl tău și cu mine pentru
că tu te pregătești pentru grădi, școală cu bucurie, cu încredere
-
Nume……..
Cât de bucuroși suntem că te joci frumos cu copii, că vorbești calm cu ei.
Exemplifică-i
tot timpul prin ceva din jur. ,,Dacă ai vedea că ursulețu-l tău e trist ai
încerca să îl înveselești?! Ai vorbi frumos cu el, l-ai apropia de tine, l-ai îmbrățișa sau l-ai lăsa să facă nani”. Copii până la 5-6 ani nu au noțiunea
cuvintelor ci doar a stărilor. Determină-l să înțeleagă
stările, să fie atent la ele. Nu predai un curs de Fizică moleculară (tu
ai înțeles acum la ce mă refer eu acum?!). Br. Bruce Lipton scrie în
cartea „Biologia credinței” că părinții sunt inginerii genetici ai copiilor.
Fă-l
să înțeleagă că alții pot avea dureri dar că nu este din cauza lui. „Pe buni o
doare piciorul, de asta e tristă. Hai să o lăsăm să se odihnească. Să vorbim
încet ca să poată dormi un pic ca să vadă cât avem grijă de ea, cât o iubim”.
Explicați tot timpul ceea ce se întâmplă în jur. Doar așa va descoperi că lumea
nu are nimic cu el și va deveni atent la comportamentul lui. Va percepe treptat
că și reacțiile lui afectează pe alții.
-
Nume …..Te
iubesc. Ești în siguranță.
Atunci când persoana pe care
o iubești cel mai mult îți spune că vei fi în siguranță, aceast declarație se
transformă într-o afirmație puternică. Adu-ți aminte că anxietatea îi face pe
copii să simtă că mintea și corpul lor este în pericol. Repetându-le că sunt în siguranță
le poți calma sistemul nervos.
-
Nume…..Nu
ești singur atunci când te simți așa.
Arătându-i că temerile,
nesiguranța, anxietatea sunt cunoscute de toți-inclusiv de tine, îl vei
ajuta să înțeleagă că este posibilă depășirea acestui sentiment împreună.
Altfel el va crede că este ceva în
neregulă numai cu el. Și nici nu va ști să dea un nume.
-
Nume….Suntem
o echipă de neoprit.
Separarea este un
declanșator puternic al anxietății pentru copiii mici. Trebuie să-I reasiguri
că veți fi, veți lucra împreună, chiar dacă nu te poate vedea, dacă fizic nu
ești lângă el.
-
Nume……Sunt
deja mândră de tine că te strădui, că începi… că faci…
Când cel mic va ști că
ești mulțumită de eforturile lor, indiferent de rezultat, se va elimina
necesitatea de a face perfect un anumit lucru, aceasta fiind o sursă a
stresului pentru mulți copii.
-
Nume….Ești
atât de curajos/oasă! că te joci cu alți copii, că dormi singur…
Confirmă
capacitatea copilului tău de a face față situației, în acest fel dându-le
puterea să reușească (și) de această dată.
Și în „conversațiile”
zilnice spune-I copilului cât mai des:
Am
încredere în tine. Te descurci foarte bine întotdeauna, în orice împrejurare.
Ceea
ce îmi spui este important pentru mine.
Este
foarte interesant punctul tău de vedere.
Îmi
place să fiu părintele tău. Formăm o echipă grozavă.
Sunt
foarte mândră de tine. Am încredere în tine. Mă faci să mă simt fericită.
Îți
mulțumesc că m-ai ales să fiu mama ta (că ai ales să fim părinții tăi). Imi (ne)
faci viața foarte frumoasă.
Folosiți cât mai des aceste
afirmații față de copil, de cei dragi:
Ai
avut dreptate.
Imi
ești de mare ajutor.
De
abia aștept să îmi povestești.
Imi
place ca ești creativ / curios / pasionat / atent....
Este
extraordinar ce ai făcut!
Ai
făcut o alegere foarte bună.
Imi
place modul în care povestești / îți faci prieteni / faci pe toată lumea să fie
fericită în preajma ta,
Mă
înveți lucruri noi în fiecare zi și îți mulțumesc pentru asta.
Te înțeleg.
Te
iert.
Da, și eu cred / simt / gândesc la fel.
Nu
toată lumea te place, și este țn regulă să fie așa.
Se
poate întâmpla să mai faci greșeli.
- Spune-i copilului tău : AM INCREDERE IN TINE, POȚI SĂ FACI
… ( ceea ce el își dorește, ce vede la ații dar nu are suficientă
determinare de a acționa)
- Evită să-i spui, atunci când greșește :
TI-AM SPUS EU, NU MĂ ASCULȚI NICIODATĂ, NU POȚI, NU MERIȚI, NU EȘTI BUN DE
NIMIC
- Evită să folosești ETICHETE de genul : ești
neatent, ești obraznic, ești agitat, ești prost…
SAU: ești frumos, ești deștept.
Nici una dintre etichete
nu îi face bine copilului tău, indiferent dacă este o etichetă „rea”
sau una „bună”.
- Scoate-l pe NU din vocabularul tău. Atunci când ne gândim la ceea ce nu vrem
să ni se întâmple, subconștientul
taie negațiile și ajută să obținem exact ceea ce nu ne dorim.
- Evită să îi spui ceea ce crezi TU că nu poate face. Dacă el vrea să
meargă cu
bicicleta și ție îți este frică să nu cadă, te
rog nu îi spune : Nu știi să mergi destul de bine. Vezi, fii atent să nu cazi. Astfel de cuvinte îi
vor scădea încrederea în el și într-un fel îl vor pregăti pentru căzătură. Iar
dacă e însoțit de buni sau de altcineva deja ai creat și o altă dizarmonie ÎN
sufletul persoanei însoțitoare. Iar
aspectul cel mai puțin vizibil este că va ajunge să se gândeasca la faptul că
ar putea cădea, și, astfel, va cădea! Și nu numai de pe bicicletă. Ci mult mai
târziu în viață, când va dori să facă ceva, acest PROGRAM INDUS DE TINE, îl va bloca.
Va dori să facă ceva dar va amâna și nu va ști de ce.
Il vei ajuta dacă îți vei controla frica și îi
vei spune : POȚI. AM ÎNCREDERE CĂ TE VEI
DESCURCA FOARTE BINE.
- Invață-l pe copilul tău să folosească VERBE
DE ACȚIUNE LA TIMPUL PREZENT, atunci când exprimă ceea ce își dorește.
- De exemplu: Mami/tati, JOC baschet
în echipa natională,
- Mami/tati, CÂȘTIG cursa de înnot,
- mami/tati GĂSESC soluția
la problema asta de matematică,
- mami/tati FAC un eseu foarte bun la română,
- mami/tati, MERG la mare în vacanță.
Dacă spune VREAU sau ÎMI DORESC, energia și
dedicarea pe care le va avea pentru a obține ceea ce își dorește vor fi mult
mai mici, decât în cazul verbelor de acțiune la timpul prezent.
- Invață-l pe copilul tău să spună CE VREA să se întâmple în
viața lui, nu ceea CE
NU
VREA să
se întâmple. Cum poti să îl înveți asta? Spunându-i tu, foarte clar CEEA CE
REALIZEZI, nu ceea ce NU VREI, în viața ta. Atenție, dacă tu nu ești mulțumit
de tine mai bine taci. Copilul sigur va percepe și chiar dacă nu va ȘTI să
verbalizeze i-ai introdus un program negativ.
- Ai grijă ce vorbești cu partenerul de
viață sau cu prietenii atunci când copilul este
în preajma ta. NU TE VĂICĂRI, NU ÎNVINOVĂȚI PE ALȚII, NU
ACUZA PE ALȚII pentru ceea ce se întâmplă în viața ta. Asumă-ți răspunderea pentru tot ce trăiești, fii încrezătoare
și optimistă și acesta este darul pe care îl faci copilului pentru toată viața.
- Scoate definitiv din vocabular etichetele, atât cele negative
cât și cele pozitive, adică toate afirmațiile care încep cu „EȘTI”.
- Laudă-ți
copilul făcând referire la eforturile
lui și la ceea ce face, concret, nu
la caracterul și personalitatea lui.
„Imi place cum ai desenat soarele”, în
loc de „Ești un pictor talentat”
- Laudă efortul, ajutorul, munca, atenția,
creația și înfăptuirile copilului tau NU calități (ele așa se vor dezvolta). Astfel
ii dai dovezi care îl ajută să SIMPTĂ, în
sinea lui : „Sunt minunat”, „Sunt puternic”, „Sunt talentat”, „Sunt
isteț”, „Sunt bun”. Este cu totul altceva. Aceste STĂRI interioare, având
dovezi clare și palpabile în exterior, duc
la adevărata încredere în sine. Copii întâi SIMPT apoi învață să dea un
nume.
Gândește-te ACUM la
cuvintele de laudă pe care i le adresezi, de obicei, copilului tău.
“Ești foarte frumoasă”, “Ești deșteaptă”, “Ești
puternică”, “Ești isteț”, “Ești simpatic”, “Ești grozav” etc.
De câte ori spui astfel de
lucruri amintește-ți să adaugi o
explicație mult mai specifică despre ceea ce ai vrut să îi spui
copilului.
De ce? Pentru ca toate
aceste „etichete pozitive” sunt la
fel de nocive ca și „etichetele negative”:
“Ești prost”, “Esti urât”, “Ești nesimțit” pe care le avem ,,primite” din
copilăria noastră de la alții. E un adevăr și nu e cazul să învinovățim dar
nici să le perpetuăm.
Etichetele, de
orice fel ar fi ele sunt o foarte mare agresiune pentru sufletul copilului tău.
Tu
îi spui că este frumoasă dar tocmai i-a apărut un coș. In acea clipă nu
numai că nu te va crede, dar vei forma un program: de câte ori va avea un coș
va fi și neîncrezătoare TOATĂ viața. ,,Ești frumoasă cum zâmbești, cum te-ai
îmbrăcat, cum mergi”. Clar și direct.
Sau:
ești deștept dar el tocmai s-a împotmolit acum o oră la rezolvarea
problemei de mate. Obții pe termen lung tocmai contrariul.
Știu,
avem bucuria aprecierii dar trebuie să spunem/să COMUNICĂM CLAR la ce ne
referim. Și ,,da” nimeni nu ne-a explicat până acum, cel puțin celor care avem
deja copii mari. Vă puteți spune aprecierile de acum înainte nepoților, îi
puteți învăța pe copii voștri să știe ei cum să se comporte. Părerile de rău nu
ajută decât dacă sunt aplicate învățăturile noi. Altfel devin traume. Apreciați
pe cei deja mari pentru ce realizează.
Sau:
relaxați-vă și faceți un remember a copilăriei lor. Apreciați acum toate
capacitățile lor pe care LE-AU MANIFESTAT iar voi ați spus doar: ești deștept/ă!
Ești talentat/ă!
Încrederea nu poate veni din
exterior. Ea se sădește ÎN interior. Și nu doar prin noțiuni ci prin exprimare directă
asupra a CEVA clar, vizibil.
Increderea vine doar în urma unui proces de dezvoltare interioară
clar exprimată care va forma treptat propria autoevaluare
a copilului. Această autoevaluare este încurcată de etichetele pozitive
mai mult decât realizăm noi. Stările devin și crează realitatea. Că le dăm o
numire-e necesar. Dar vorbirea numește CEVA clar, direct. Când nu spunem
la CE ne referim, mai ales în fața copiilor, ei nu înțeleg „contextul” nostru.
Pretindem că îi învățăm să „vorbească” dar explicațiile nostre sunt aluzive,
trunchiate. Nu este târziu să începem ACUM!
…………………….
Etapele somnului
Medicii recomandă unui adult
sănătos să doarmă aproximativ 8 ore pe noapte. Calculul ideal este: avem nevoie de o oră de
somn la fiecare două ore în care suntem treji. 16 ore suntem treji-8 ore
dormim.
Nevoia de somn diferă de la
o specie la altă. Dacă oamenii au nevoie de 8 ore, leii dorm câte 13 ore, iar
veveriţele şi tigrii chiar şi 14 ore. În schimb, pentru un elefant sunt
suficiente 3 ore şi jumătate de somn, iar pentru o girafă doar o oră şi
jumătate.
Somnul este structurat în
mai multe etape, care au fost identificate abia în anii 1950. Creierul nostru
organizează somnul în 5 etape diferite, care
se repetă ciclic la fiecare 90 de
minute.
Prima etapă este
cea de somn uşor, din care, dacă ne
trezim brusc, este posibil să nu ne dăm seama că am dormit.
În a doua etapă pot
fi detectate undele cerebrale specifice
somnului. Bătăile inimii şi respiraţia sunt regulate, iar temperatura
corpului scade.
Etapele trei şi patru sunt
considerate somn profund. Dacă vom
fi treziţi în etapa a patra de somn, ne vom simţi dezorientaţi, apărând aşa
numita stare de „beţie a somnului.” În aceaste etape tensiunea arterială
scade, respiraţia este mai lentă, muşchii se relaxează şi este perioada în care
trupul se reface, se încarcă de energie şi ţesuturile se vindecă. Sunt
eliberaţi hormonii, inclusiv hormonul de creştere, care este esenţial pentru
dezvoltarea copiilor.
Ultima etapă, cea de a
cincea, este cea a somnului REM, în care apar mişcări rapide
ale ochilor sub pleoapele închise. În acest moment creierul este la fel de
activ ca atunci cânt suntem în stare de veghe şi acum se formează
visele.
Articolul anterior despre cum vă puteți ajuta copii în somn: