Inspirația de a Respira

Fiecare am inspirat măcar odată în viață, o moleculă din Spațiul stelar de acum 13 miliarde și ceva de ani (13,73 miliarde de ani în urmă (plus/minus 120 milioane de ani). Sau, o moleculă expirată de Lao Tzu, Cleopatra, Pitagora, Iulius Cezar (s-a scris și o carte), Shakespeare, sau prințesa -zeiță minoan…. Nelămuririlor de până acum, mai adaog una: oare respirăm vre-odată una din propriile particole din altă viață?! Cred că, deja, propria inspirație v-a șoptit ceva. Sper că v-am răscolit un pic amintirile.

În prima fracțiune de secundă, universul s-a extins, în următoarea fracțiune de secundă extinderea a devenit mai înceată, acesta răcindu-se și au început să se formeze particulele de materie.

Când universul a ajuns la prima sa secundă de existență, se presupune că atunci s-au format protonii, iar in următoarele 1.000 de secunde a urmat era nucleosintezei, era în care s-au format nucleii de deuterium (un izotop* stabil al hidrogenului) care este prezent in universul de acum. Tot în aceste 1.000 de secunde s-au format si unii nuclei de heliu. litiu, beriliu. 

Sunt multe teorii despre formarea Universului. O cosmologie în curs de alcătuire, având multe nelămuriri. Pentru că acum poate fi luată în discuție și inseparabilitatea cuantică (quantum entanglement) ceea ce ar simplifica (?), un pic, înțelegerea noastră.

Suntem formați, la propriu, din „praf de stele”, însemnând că parte din atomii organismului nostru, atomii „grei”, au fost creați ulterior, în procesele care au avut loc în stele.   

Cu toții împărtășim atomi cu fiecare persoană, și cu tot ce există, de azi sau din trecut, de pe Pământ sau din Unives: din Soare, Lună, Centrul Galactic…. Există mai multe în comun între noi și noi, între noi și Univers, decât ați putea crede. Câți atomi avem în comun unii cu alții?!

https://www.newscientist.com/article/mg20927960-200-quantum-reality-the-many-meanings-of-life/

„Cum anume au ajuns atomii grei, creați în procese stelare, pe Terra și în organismul nostru? Cum au ajuns atomii cu mulți protoni, precum aurul (79 de protoni) sau platina (78 de protoni) pe Terra? Pentru că aceștia nu vin din Soare, ci din alte stele. Soarele, către finalul „vieții”, va ajunge să formeze atomi de carbon și de oxigen, fuzionând atomi de heliu; dar nu încă”. https://www.scientia.ro/univers/47-astronomie/8991-daca-suntem-formati-din-praf-de-stele-cum-a-ajuns-acest-praf-stelar-pe-terra.html

Respirația este un proces fiziologic fundamental prin care organismele realizează un schimb de oxigen și dioxid de carbon cu mediul înconjurător. 

Respirația reprezintă o reciprocitate mult mai profundă decât un simplu act autonom coordonat, ( fără a fi deranjați), de Sistemul Nervos Vegetativ-Autonom. El gestionează acțiunile care nu se află sub control conștient al minții.

De reglarea și controlul automat a funcției respiratorii sunt responsabile două zone ale trunchiului cerebral: medulla oblongata (bulbul rahidian) și puntea lui Varolio.

Viața noastră pe planetă începe cu o Inspirație și se termină cu o Expirație. Între cele două, Respirăm.

Respirăm „ghidați” de stările noastre care ne determină să trăim în anumite tipare de frecvențe predate din stră-stră-strămoși. Și care nu ne sunt pe plac întotdeauna.

A ne controla respirația înseamnă a ne stăpâni propria cale a vieții. Ușor de zis, dificil, greu de făcut.

De ce? Pentru că este cel mai greu să avem grijă de noi. Mai bine avem de alții, ca să ne considerăm salvatorii omenirii. E la modă acum să spunem că „vrem o tehnică” pentru a-i ajuta pe cei din jur.

Și TU?! Cu tine ce ai? De ce suntem atât de slabi, de nehotărâți, bulversați, când vine vorba de propria bunăstare?! Toți știm răspunsul dar… e adânc ascuns în noi. Interesele sunt ale celor care au deja CUNOAȘTERE și o aplică. Dar, cum tu ai venit pentru tine, rezolvă-ți problemele pe care alții, doar, ți le amintesc, punându-ți piedici, greutăți pe umeri… iar problemele sunt în interiorul nostru, nu în afară. E o „teorie” pe care mulți o știu și o vehiculează și, cam atât!

Cei care înțeleg sistemul nervos autonom, dețin o putere extraordinară asupra inimii, stomacului și minții maselor (creierul inimii, creierul enteric și encefalul). Deci, se poate să deținem noi înșine acest control?! Fiecare hotărăște!

Stăpânirea propriului Sistem Nervos Autonom, SNA, duce la capacitatea de a ne influența stările emoționale și fizice dar și pe cele ale persoanelor din jur, de a (ne) vindeca. Începem cu noi.

Iar această stăpânire o putem face simplu, prin RESPIRAȚIE! (sper că a-ți respirat ușurați că nu implică cine știe ce greutăți…). Să vedem:

Despre respirația pe gură, cât de nocivă este, am scris deja: corpul pierde cu 40 % mai multă apă, subminează procesul de gândire. produce o perturbare a fluxului de oxigen în cortexul prefrontal, zona creierului asociată afecțiunii ADHD, tensiune mărită, atacuri de panică, dinți strâmbi, maxilare deformate, halenă, sforâit… cred că e suficient.

Respirația pe nas! Ideal este să inspirăm 5,5 secunde și să expirăm 5,5 secunde, abdominal!  

Asta e tot pentru a avea o viață liniștită, un organism sănătos. Îți poți controla corpul, îți poți controla viața.

Bebelușii respiră (inspiră și expiră), exact cum a fost instalat programul initial: abdominal! Apoi, vin primele răceli cu năsucul înfundat și, treptat dar sârguincios, încep să respire pe gură. Despre vătămările acestei respirații am scris……. Informații sunt pe net. Sunt suficiente ca să ne trezească și să închidem gura, respirând pe nas.

De mii de ani sunt păstrate tehnici de respirație pe NAS. Acum, pare a fi apogeul acestei cunoașteri, la care foarte mulți au acces. În următoarea postare voi descrie câteva dintre tehnicile de respirație descrise într-un Manuscris foarte vechi, din India.

RESPIRĂ - CONȘTIENT că RESPIRI! Numără secundele Inspirației, numără secundele expirației. Fă și pauză (apnee) între inspirație și expirație, între expirație și inspirație. Sau nu. Cum te simți mai bine, mai stăpân pe tine însuți, măcar câteva minute. Este un bun început această focalizare conștientă asupra RESPIRAȚIEI ABDOMINALE.

Acordă-ți CINCI minute ție însăți. Re-învață să respiri pe nas dilatând abdomenul. Nu reușiți dilatarea de prima data? Imaginați-vă că se dilată! Cum creierul nu face diferența între realitate și imaginație, corpul nu va face altceva decât să urmeze gândurile și credința că abdomenul șe dilată-contractă. Insistați conștient!

Cel mai important este să revenim la respirația abdominală. Mușchii abdomenului, au mai multe roluri, funcții decât a da bine ca pătrățele. De exemplu: ajută la elasticitatea coloanei vertebrale, zona sacrală și lombară.

Ești mânios, furios, ai atac de panică? Respiră pe nas. Problema este că e nevoie să ne amintim să respirăm 4sec-4 sec. Dacă practici ZILNIC câte 2-3 minute (o să pară o veșnicie la început, dar e bine), vei reuși să te monitorizezi tot mai des. Ai un aliat: corpul, a cărui stare se va schimba dramatic …de bine.

În atacul de panică simptomele pot fi: palpitații, creșterea ritmului cardiac, respirație rapidă sau senzația de sufocare, dureri de cap, amețeală, tremur, transpirație, dificultăți de înghițire, senzația de uscăciune a gurii… Uneori, aceste simptome pot fi însoțite de teama de moarte, de a nu înnebuni sau de a pierde controlul.

Respirația se face numai pe nas. Deoarece avem nevoie de Oxid Nitric mai mult ca niciodată. Fără oxigen, inima mai bate, fără NO inima se oprește. Iar nasul are rolul lui unic, în privința oxidului nitric. Modelul respirator este molipsitor. Dacă vreți să ajutați pe cineva, fără a-i ține prelegeri, așa cum încep unii, respirați voi abdominal 4-4, privind persoana nu neapărat în ochi ci la baza nasului. 8-10 respirații de 4-4 timpi, pot salva o persoană. Tiparul respirator, ca și căscatul, este molipsitor.

Respirația echilibrată: Inspirăm  abdominal-toracic 4-5 sec- expirăm 4-5 secunde. Ideal 5,5 sec cu 5,5 sec. Cât mai relaxați. Se poate să căscați. Excelent. E o detensionare a diafragmei, a corpului. Merită să continuați.

E cea mai frumoasă, benefică Respirație CONȘTIENTĂ !!!

Respirația Yin: când suntem agitați, după o ceartă, când suntem asaltați de gânduri, deprimați,   încordați (yang). Când așteptăm un răspuns și nu mai apare. Ați observant că vine după ce vă liniștiți? Încordarea mușchilor dar și emoțiile crează bariere energetice.

Are efecte de relaxare, răcoare, ușurare, detașare.

             Inspirăm abdominal-toracic 5-6 sec-apnee(1-2 sec) expirăm 3 sec.   6-2-3  sau 4-2  fără pauză.

 Când expirăm o facem ca un oftat ușor. Expirăm pe nas sau cu buzele întredeschise.

Respirația yang: când suntem prea yin – apatici, nesiguri, nehotărâți… când vrem-ba, nu vrem!

Respirația yang: când ne este frig determină o senzație de căldură, dinamism, soliditate și stabilitate.

Inspirăm abdominal- toracic, 2 sec-apnee 1-2 sec- expirăm 6 sec. sau 2- 6. Expirația să fie cât mai lungă.

                                                                2 – 2 – 6 sau 2-6

 

FOARTE IMPORTANT:

                                      EXPIRAȚIA are două căi de manifestare:

-         Eliminarea gazelor toxice spre exterior pe nas sau pe gură,

-         Distribuția interioară a elementelor inspirate. (Inclusiv a unui atom sau molecule primordiale. Uneori). Nu facem asta pentru că nu știm să fim atenți la ce are loc în bio-logicul nostru super-performant.

Expirația interioară: când expirăm urmărim distribuirea energiei inspirate, în interiorul corpului. Avantajul va fi că atenția noastră fiind însoțită și de energie, din pasivă devine activă.

„Unde se duce atenția - se duce și energia”, cred că ați tot auzit asta. Se spune că practica perfectă este atunci când expirația nu mișcă flacăra unei lumânări. Practicați cu atenția la expirația interioară și…veți avea surprise! Plăcute, desigur!

Despre Respirație am scris:

https://reiki-jurnalulunuimaestru.blogspot.com/2024/06/respiratia-pe-gura-orala.html

sau vizionați filmulețele: https://www.youtube.com/channel/UCrJuB4HMLyFKOuS5HT9DIAg

Respirația pe gură

 

Respirația pe gură (orală) ne afectează corpul și căile respiratoria, sănătatea.

Inhalarea aerului pe gură scade presiunea, ceea ce face ca țesuturile moi din spatele cavității bucale să se atrofieze și să se lase în jos, îngustând spațiul și îngreunând respirația:

-corpul pierde cu 40 % mai multă apă,

- subminează procesul de gândire,

-produce o perturbare a fluxului de Oxigen în cortexul prefrontal, zona creierului asociată afecțiunii ADHD,

-deformează fața, provoacă disconfort și boli,

- contribuie la apariția unor afecțiuni parodontale și a halenei, a deformării danturii,

- este cauza și declanșatorul sforăitului și apneei nocturne.

-este cauza principală a formării cariilor, fiind chiar mai dăunătoare decât consumul de zahăr, o alimentație necorespunzătoare sau igiena precară. Această convingere este împărtășită, de aproape un secol, de  numeroși dentiști.

- amigdala, cele două formațiuni ovale situate în părțile laterale ale craniului nostru, guvernează nu doar frica și emoțiile, ci și anumite aspecte ale respirației. Când unor pacienți cu epilepsie li s-au stimulat cu electrozi aceste zone cerebrale, ei au încetat subit să mai respire. Pacienții nu și-au dat seama de acest lucru și nu păreau să sesizeze creșterea nivelului de dioxid de carbon nici la mult timp după ce au încetat să mai respire.

- „Respirația orală este nocivă. După doar 240 de ore de respirație pe gură, nivelurile catecolaminei și hormonilor de stres au crescut, ceea ce sugerează că organismul se afla într-o stare de presiune fizică și mentală.

Tensiunea arterială a atins cote îngrijorătoare, iar variabilitatea ritmului cardiac a scăzut.

Noaptea, fluxul constant de aer nepresurizat, nefiltrat, care intra și ieșea prin gurile noastre deschise a atrofiat atât de sever țesuturile moi ale gâtului încât ai senzații de sufocare nocturnă persistentă. Sforăiam. Câteva zile mai târziu, începi să te sufoci, suferind episoade de apnee.

 Dacă continui să respiri pe gură,  riști să dezvolți sforăit cronic și apnee obstructivă în somn, pe lângă hipertensiune sau alte probleme asociate de ordin metabolic și cognitiv.

Au fost și parametri biologici care nu au suferit modificări. Nivelul glicemiei nu a fost afectat. Nivelul hemocitelor și calciului ionic, precum și majoritatea markerilor sangvini nu s-au modificat” Respirația, noua știință a unei arte pierdute – James Nestor

S-ar putea să nu vă daţi seama că respiraţi pe gură, mai ales dacă faceţi asta în somn.

Simptomele respirației pe gură: sforăit, gură uscată, respiraţie urât mirositoare, răguşeală, oboseală şi iritabilitate la trezire, oboseală cronică, confuzie,  cearcăne sub ochi.

În cazul copiilor, pe lângă sforăit în timpul nopții, părinții pot observa și alte simptome: încetineală,   iritabilitate, episoade de plâns nocturn, amigdale mărite, buze uscate şi crăpate, probleme de concentrare la şcoală.

Stresul şi anxietatea pot să determine o persoană sa respire pe gură, plus anumite afecțiuni: alergii, febra fânului, infecţie recurentă a sinusurilor, astm, stres cronic şi anxietate.

Respiratul pe gură usucă mucoasele. Iar asta înseamnă că saliva nu poate curăţa gura de bacterii. Asta poate conduce la:

• Respiraţie urât mirositoare
• Boală parodontală, cum ar fi gingivita sau cariile dentare
• Infecţii în gât sau urechi

Respiraţia pe gură se asociază cu oxigenare scăzută la sângelui, tensiune mare şi probleme cardiace. Studiile arată că nici funcţia plămânilor nu este strălucită şi că simptomele de astm se exacerbează.

La copiii mici, respiraţia pe gură duce la deficit de dezvoltare fizică. În timp, efectele pot următoarele: alungirea feței, gura devine îngustă, li se dezvelesc gingiile când zâmbesc, au ocluzie dentară, o muscătură prea proeminentă şi dinţi strâmbi, postură defectuoasă.

S-a constatat că la copiii la care se reuşeşte înlocuirea acestui tip de respiraţie cu cel normal, pe nas, se îmbunătăţeşte starea de sănătate, cresc performanţele şcoalare, iar ei încep să se dezvolte tot mai bine.

Respirația bucală afectează negativ zâmbetul, dinții, fața și căile respiratorii ale copiilor

Sugarii și copiii respiră în mod natural pe nas. Cu toate acestea, factorii de stres interni și externi îi pot determina adesea să înceapă să respire pe gură.

Concluzia la care au ajuns mulți alți stomatologi și ortodonți este că felul în care respirăm și înghițim, precum și postura, ne pot afecta dezvoltarea maxilarelor, a dinților și a feței.

 Cei mai importanți cinci factori pentru dezvoltarea sănătoasă a feței, dinților și căilor respiratorii sunt:

• 1. Respirația ar trebui să fie făcută pe nas.
• 2. În repaus, gura trebuie închisă cu buzele împreună.
• 3. Limba trebuie să se sprijine pe cerul gurii.
• 4. Doar limba ar trebui să fie activă la înghițire.
• 5. Postura trebuie să fie dreaptă.

Cu cât respirația nazală este stabilită mai devreme, cu atât mai bine.

Un articol de Yosh Jefferson în publicația General Dentist relatează:

– Copiii care nu sunt tratați pentru respirație bucală pot dezvolta fețe lungi, subțiri, guri subțiri, palat înalt, dinți strâmbi, expunerea gingiilor atunci când zâmbesc etc. Acești copii dorm mai rău noaptea din cauza căilor respiratorii blocate și a lipsei de somn. le pot afecta negativ creșterea și performanța academică. Mulți dintre acești copii sunt diagnosticați incorect cu ADD și hiperactivitate.

Maxilarul superior este un os mare care se află în mijlocul feței și merge de la dinți până la ochi și, prin urmare, determină în mare măsură aspectul facial.

O consecință obișnuită a respirației bucale este că osul maxilarului superior crește în jos și înapoi în loc de înainte și în lateral, rezultând o față îngustă.

Deoarece maxilarul cuprinde 85% din căile nazale, un maxilar superior subdezvoltat are ca rezultat căile nazale mai înguste. Acest lucru creează un cerc vicios, în care devine din ce în ce mai greu să respiri pe nas.

Limba afectează forma maxilarului

Un maxilar superior bine dezvoltat are un palat larg și o arcada joasă. Locul natural de odihnă al limbii se află lângă palat, unde vârful limbii se sprijină în spatele dinților din față. Dinții se dezvoltă în jurul limbii, iar maxilarul superior se dezvoltă în față și în lateral, stimulat de poziția limbii în spatele dinților și față de palatul superior.

În respirația bucală, limba este plasată în mijlocul gurii sau în jos în cavitatea bucală pentru a permite aerului să intre și să iasă prin gură, ceea ce are un efect negativ asupra dezvoltării osului din maxilarul superior.

În loc să fie în formă de U, palatul devine mai mult în formă de V, ceea ce face dificilă potrivirea dinților. Acest lucru determină ca dinții să nu se închidă strâns unul împotriva celuilalt atunci când mușcă.

Limba și buzele afectează poziția dinților

Limba este unul dintre cei mai puternici mușchi ai corpului nostru. Chiar și obrajii și buzele sunt mușchi puternici. În fiecare zi, o persoană înghite de aproximativ două mii de ori. Când înghițim în mod normal, doar limba este activă. Se sprijină deja pe cerul gurii, iar când înghițim se apasă pe el, stimulând maxilarul superior.

Având in vedere că limba puternică împinge în sus spre palat de fiecare dată când înghițim cu o forță de până la jumătate de kilogram, putem observa că maxilarul superior este stimulat de presiunea  multor kilograme pe parcursul unei zile.

Mușchii limbii, obrajilor și buzelor determină poziționarea dinților atât în ​​maxilarul superior, cât și în cel inferior. Acești mușchi funcționează într-un mod similar cu aparatul dentar – presiunea ușoară aplicată pe perioade mai lungi are capacitatea de a mișca un dinte.

Când înghițim incorect, folosim mai mulți mușchi decât doar limba, iar forța limbii este îndreptată în altă parte, mai degrabă decât în ​​sus.

Acest lucru nu numai că duce la o substimulare a palatului ci poate afecta și poziționarea tuturor dinților într-un mod negativ, ceea ce duce la dinți strâmbi.

Dr Raymond Silkman afirmă:

– Cel mai important aparat dentar pe care îl avem cu toții la noi, 24 de ore pe zi, este limba.

https://www.youtube.com/watch?v=BYRgfHRRP4A&t=6s

https://www.consciousbreathing.com/blogs/articles/mouth-breathing-negatively-affects-childrens-smile-teeth-face-and-airways

Respirația pe gură la copii duce la:

-calitate slabă a somnului  și treziri frecvente în timpul nopții, poate duce la oboseala cronică sau la probleme de comportament,cum ar fi hiperactivitate, iritabilitate și dificultăți de concentrare, probleme de comportament.

-creștere și dezvoltare întârziate atât fizic, cât și mental,

-poate duce la uscăciune a gurii, respirație urât mirositoare,

-poate, în timp, să deformeze maxilarul micșorându-l, formând arcade dentare înguste care duc la strâmbarea, înghesuirea dinților și pot provoca  creșterea  incorectă a dinților permanenți.

 Cei mai mulți copii care vorbesc peltic o fac din cauza deficienței de respirație. Pot avea dificultăți în a vorbi clar sau a pronunța anumite litere, cuvinte.

-Anomalii de dezvoltare a feței, deformări faciale, cum ar fi o bărbie mică sau o retragere a maxilarului.

Înainte, când le dădeau dințișorii, copii morfoleau un morcov. Acum sunt alte metode care forțează foarte puțin maxilarele, mușchii feței și limba. Nu e nimeni de învinovățit, cu toate că asta e tendința din cauza lipsei de informare. Chiar și între medici sunt discuții (disensiuni, grave uneori).

Antropologii au observant că dantura oamenilor de acum sute de ani, era perfectă. Maxilarele erau puternice, ceea ce implică o musculatură adecvată. Hrana lor, nu era atât de procesată, de moale ca hrana de acum.

                                                                  ***

Există o excepție în ceea ce privește respirația pe gură și care este o tehnică de vindecare: respirația circulară – respirație de conectare conștientă, dezvoltată de Jon Paul Crimi.

„ Eliberezi ani întregi de durere, suferință...din copilărie, adolescență, maturitate...plângi, suspini... treci dincolo de zona de confort. Partea de început e incontrolabilă, iar creierul nu vrea să faci nimic inconfortabil. Ca efect, își oprește o parte a sa (hipofrontalitate tranzitorie).

 Blochează criticul interior. Respirația blochează acest critic și așa, poți realiza orice vrei.

Detaliile vieții nu vor dispărea niciodată, dar tu le vei primi calm, destins, fără să te sufoce.

Credem că la baza oricărei boli se află multe rădăcini emoționale. Apoi apar și probleme fizice.

Respirația conștientă ne eliberează de toxine, dureri. Traumele se transmit prin ADN de la mulți strămoși. Deci, o parte din probleme nici nu sunt ale noastre.

Ele ies atunci când facem respirația circulară, pe gură, care este respirația sistemului simpatic, luptă sau fugi, ( respirația pe nas este a sistemului parasimpatic).

 Traumele se stochează prin modul „luptă sau fugi”, când începi să respiri pe gură”. Jon Paul Crimi

Este o tehnică de vindecare foarte puternică care e bine să fie practică sub o îndrumare competentă. Reacțiile corpului pot fi destul de dramatice:  mâinile se pot contracta (tetanie), maxilarul se poate încleșta. Unii oameni, când respiră conștient, prelungesc prea mult expirația și se produce un dezechilibrul între dioxidul de carbon și oxigen. Deci, când începi să te forțezi, tinzi să te încordezi. Mintea va încerca să te determine să te oprești prin senzații de spaimă, neîncredere, etc.

Concluzii: 1.respirația pe gură ne-a adus transformări nedorite: fizice, emoționale, mentale.

                   2. poate fi o tehnică de vindecare atunci când e clar controlată.

Discernământul este necesar. A încerca o tehnică de respirație cu speranța că vom scăpa rapid de dureri, traume, poate deveni o amăgire... amară.

E necesar să fim atenți la noi înșine, să ne observăm și să respirăm pe nas nu pe gură.

 

Recomand cartea: Respirația, noua știință a unei arte pierdute – James Nestor și deschiderea link-urilor din articol.

    

GASSHO

 

Gassho  înseamnă „două mâini care se unesc. ” sau „mâinile care se roagă”.

Gassho în sensul său tradițional a fost un act de salut, scuze sau reverență față de ceva, cineva.

 Gassho în majoritatea tradițiilor lumii înseamnă a arăta respect și reverență față de viață.

Gassho este o practică puternică care permite elevului să-și atingă profund propriul spirit și pe cel al lumii înconjurătoare..

Sunt aspecte ale practicii, chiar diferite, care depind de zona spirituală din care vin. Repetând o tehnică noi stabilim intențiile manifestării dar și crearea, stabilizarea lor pe harta creierului. E de reținut și acest aspect. Pentru că noi înșine transmitem informația, starea către celălalt. Deja sunt acceptate anumite posturi recunoscute international.

„ Gassho este folosit pentru:

 -a exprima respectul,
-a preveni împrăștierea minții,
-a aduce persoana în echilibru dinamic,
- a exprima Mintea Unică – totalitatea, congruența ființei” -  maestru ReiKi, James Deacon

Gassho standard este folosit în situații formale dar și în ritualuri, servicii religioas

Mâinile sunt reunite în fața feței, degetele drepte, palmele apăsate. Antebrațele sunt la un unghi de aproximativ 30° față de podea; vârfurile degetelor sunt la  același nivel cu vârful nasului, la o mica distanță de el. Ochii sunt concentrați pe vârfurile degetelor mijlocii.

Gassho Mu-shin („Fără minte” – No Mind sau  Mintea Dreaptă)  Este folosit în principal în salutări.
Mâinile sunt ținute lejer împreună - vârfurile tuturor degetelor  se ating, dar există un spațiu mic între palme. Antebrațele sunt la un unghi de aproximativ 45° față de podea. Mâinile sunt mai jos, în fața gurii.  Ochii sunt concentrați pe vârfurile degetelor mijlocii.

În mushin, mintea este liberă de distrageri, preconcepții și judecăți, permițând acțiuni spontane și instinctive.
Sau se efectuează mu-shin gassho cu mâinile poziționate în fața pieptului, deasupra inimii.

„No-Mind [mushin] este același cu Mintea Dreaptă. Nu se îngheață și nici nu se fixează într-un singur loc. Se numește No-Mind atunci când mintea nu are nici discriminare, nici gândire, ci rătăcește prin întregul corp și se extinde în întregul sine.” – Mintea neîntreruptă de Maestrul Zen Takuan Sōhō

Lotus gassho - acesta este aproape identic cu mu-shin gassho, degetele sunt puțin mai îndoite și vârfurile degetelor mijlocii sunt ușor depărtate.
Lotus gassho (renge gassho ) este folosit de preoți în timpul anumitor ceremonii sau ritualuri.

Diamond gassho ( kongo gassho ) - numit și „gassho al unității cu toată viața” - degetele sunt perfect drepte și interconectate, folosit de preoți în timpul anumitor ceremonii sau ritualuri”.

Acestea sunt câteva informațiile, la vedere, despre poziția mâinilor în Gassho. Diferențele dintre psihicul japonez și cel occidental sunt vizibile.

                                                                      ***

Meditația Gassho este simplă, puternică și implică mai multe etape. Primele două sunt importante pentru noi. Dacă nu le stăpânim bine, nu vom fi capabili să avansăm, oricâte explicații atractive am primi. Se crează o rețea neurologică nouă în actualul creier. Mintea nu a uitat-o.

1.      Privind vârfurile degetelor mijlocii.

2.      Privind vârful nasului.

Explicațiile, sincere și de bună credință, care circulă referitoare la Gassho, sunt asemenea luciului apei. Adâncimea, profunzimea apei le descoperim treptat.

Atunci când ducem ochii și privim vârfurile degetelor mijlocii, treptat intrăm în stare alpha. „Primul pas al contemplării mistice”. A pătrunderii în interior, a cunoaște energia și a o folosi pentru a ne apropia de Esența Umană (E.U).

E bine să alocăm măcar 5 (cinci) minute. Mulți spun: „A, numai atât?” Poftim, începeți. Faceți câteva respirații calme, apropiați palmele ca la rugă și priviți, cu amândoi ochii, vârfurile degetelor mijlocii.

Degetele să fie lipite. Atenție la degetul mare și la tendința de a se îndepărta de celelalte degete (știe el de ce: degetul mare trebuie ținut lipit de palmă, îndoit peste muchia palmei. Este un element crucial în ceea ce privește energia și activitatea. La baza degetului mare sunt puncte în care energia stagnează dar și puncte care pot regla circulația energiei prin corp).

Doar priviți….priviți! cât timp reușiți fără a avea un gând? Fără a vă foi? Nu-I nimic. Important este să reveniți senini, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, la contemplarea vârfurilor degetelor. Din când în când, închideți ochii păstrând imaginea câmpului eteric al degetelor, al palmelor. Când dispare, deschideți ochii și priviți iar vârful degetelor.

În timp ce scriam am început să practic. După câteva zeci de secunde, trei-patru idei pe care ar trebui „urgent” să le scriu, au apărut. Le-am ignorat și am continuat cele 5 minunte propuse. Și, duse au fost ideile. Pentru că percepțiile, „știrile” care apar în starea alpha, sunt uitate rapid când revenim în beta.

Concentrare, învățăm așa concentrarea. Și e primul prag a stabilizării frecvenței alpha. În care tu exiști pentru tine însăți.

Imaginea câmpului vital al palmelor o puteți rememora oricând, pentru câteva secunde. Prin practică, oricine poate reuși.

Ați reușit să meditați, lejer și nemișcați (uitând să vă foiți) 5 minute?! Propuneți-vă 10-15 min.

Este o Meditație practicată de mii de ani. Elevii maestrului Usui practicau dimineața și seara. Era o exersare obligatorie.

                                                                 ***

Undele BETA au o frecvență de 14-28 Hz, caracteristică minții conștiente

-în această stare suntem concentrați și vigilenți, mintea conștientă este activă și avem multe gânduri, suntem atenți la lumea exterioară, suntem în starea de a face, de a acționa, plănuim sau organizăm cu ușurință

-starea BETA este necesară activităților zilnice, însă “a funcționa” predominant pe frecvența BETA duce la stări de stres, anxietate, depresie, atacuri de panică.

 

Undele ALPHA-au o frecvență cuprinsă între  7-12 Hz,  echivalente cu relaxarea și productivitatea

-reprezintă puntea de legătură dintre mintea conștientă și mintea subconștientă

-în această stare se obține claritatea gândurilor, o memorie puternică dar și o intuiție mai ascuțită

-pe nivelul ALPHA se fac vindecări pe corpul fizic, se elimină fobii și frici, se reduce nivelul stresului, se elimină durerea.

-este o stare de eliberare, de ușurare și de liniște.

-pe frecvența de 10 Hz cele două emisfere cerebrale, stânga și dreapta, sunt în armonie.

Sunt frecvențele undelor prin care trecem când începem Meditația Gassho. Ulterior vom ajunge în Tetha sau, și mai târziu, în Gamma.

                                                                            ***

A doua etapă:

„ În Cartea corespondenţelor secrete( Yin fii-ching, un text taoist clasic. se spune:

       „Eliberarea se află în cei doi ochi“. Inima divină sălăşluieşte între soare şi lună (între cei doi ochi).

Maeștrii ne-au învățat că trebuie să ne uităm la vârful nasului. N-au vrut să spună că gândurile trebuie aţintite pe vârful nasului; nici pe mijlocul galben.

 Expresia „vârful nasului“ este foarte iscusit aleasă. Nasul trebuie să servească ochii ca o Iinie-ghid. Dacă discipolul nu este ghidat de nas înseamnă ori că a deschis prea larg ochii şi priveşte în depărtare, ori că pleoapele sunt prea plecate.

Când ochii sunt prea larg deschişi, el face greşeala de a-i îndrepta spre exterior fiind foarte uşor de distras. Când sunt prea închişi, el greşeşte prin aceea că-i îndreaptă spre interiori fiind cu uşurinţă prins într-o stare de visare. Numai când pleoapele sunt plecate pe jumătate vârful nasului se vede aşa cum trebuie. Este folosit ca linie călăuzitoare.

În primul rând trebuie plecate pleoapele în mod corect; apoi lumina trebuie lăsată să pătrundă de la sine, fără efort, doar cu dorinţa de a o face să pătrundă concentrat.

 Fixarea privirii asupra vârfului nasului serveşte numai ca început pentru concentrarea interioară.

Ochii sunt aduşi de către privire pe direcţia corectă, apoi sunt prinşi pe linia-ghid. După acest exerciţiu pregătitor meditaţia poate începe. In acest fel un zidar întinde firul cu plumb. Când termină de agăţat firul, el îşi îndreaptă lucrarea după acesta, fără să se mai ostenească să-l privească.

Vârful nasului trebuie privit cu amândoi ochii, într-o poziţie confortabilă, cu trupul drept, iar inima trebuie menţinută în „centrul din mijlocul condiţiilor“. în taoism acesta este numit „mijlocul galben“; în buddhism, „centrul mijlocului condiţiilor“. Ambele semnifică unul şi acelaşi lucru.

…Cel ce practică acest lucru nu trebuie să stea într-o poziţie rigidă; dacă îi survin gânduri lumeşti trebuie să caute a afla unde sunt, de unde provin şi încotro se îndreaptă. Nu se câştigă nimic prin înăbuşirea reflecţiei. Discipolul trebuie să fíe mulţumit dacă vede unde răsare gândul, să nu caute dincolo de origine; căci este imposibil a găsi inima (conştiinţă, a ajunge prin conştiinţă dincolo de conştiinţă). Împreună căutăm să dăm inimii o stare de linişte. Aceasta este-adevărata contemplaţie.

 O altă contemplaţie este falsă, nu duce spre nici o ţintă. Când gândurile încep să zboare, discipolul trebuie să se oprească şi să reia meditaţia, concentrarea asupra fixării. Aceasta este dubla metodă de accelerare a iluminării. A sta înseamnă circulaţia luminii.

                                      Circulaţia este fixare. Lumina este contemplare.

Fixarea fără contemplare este circulaţie fără lumină. Contemplarea fără fixare este lumină fără circulaţie! Ţine seama de asta!

… Sensul de căpetenie al acestei secţiuni este faptul că protecţia centrului e importantă pentru circulaţia luminii. În ultima parte se arată faptul că trupul omenesc este un bun foarte valoros atunci când spiritul originar este stăpân. Când este folosit de spiritul conştient el se risipeşte şi se consumă zi şi noapte. Când este în totalitate sleit, trupul moare.

… Maestrul clarifică în mod special metoda de începere a cultivării vieţii; invită pe discipoli să-şi privească cu ambii ochi vârful nasului, cu pleoapele plecate, să privească în interior, într-o poziţie liniştită, comodă, cu trupul drept şi să-şi fixeze inima pe centrul din mijlocul condițiilor.

Menţinerea gândurilor în spaţiul dintre cei doi ochi permite pătrunderea luminii, după care spiritul se cristalizează şi intră în centrul din mijlocul condiţiilor.

Centrul din mijlocul condiţiilor este tărâmul-Elixir inferior, locul energiei (plexul solar).

… Dacă discipolul nu-şi poate menţine gândurile în spaţiul dintre cei doi ochi, dacă energia inimii nu-l ajută să zărească spaţiul energiei, înseamnă că respiraţia este ori prea iute ori prea înceată; multe lucruri rele se datorează acestui fapt; pentru că trupul şi inima sunt active şi încearcă să domolească revărsarea energiei şi respiraţia iute.

…. Discipolul trebuie să inspire şi să expire uşor, astfel încât respiraţia să rămână de neauzit pentru ureche; numai inima să numere în linişte respiraţiile. Dacă inima uită numărul respiraţiilor, înseamnă că e îndreptată spre lumea exterioară. Atunci trebuie să ţină inima stabilă.

 Dacă urechea nu ascultă atent, sau dacă ochiul nu priveşte la muchia nasului, se întâmplă adesea ca inima să fugă spre exterior sau să vină somnul; condiţia trece deci în confuzie şi letargie; acum trebuie repusă în ordine sămânţa-spirit”.

    Sunt câteva fragmente din cartea: Arta prelungirii Vieții - Secretul Florii de Aur,  care a i-a fost ghid permanent și lui Jung, fiind una dintre scrierile fundamentale ale misticii taoiste.

 Chiar și acum, textul Secretul florii de aur, este dificil de parcurs. Abundă metaforele pline de înțelesuri, greu de descifrat. Citiți prefața scrisă de Jung și veți afla de ce.

                                                                    ***

Practica:

Câteva cerințe: spatele drept (pentru o bună circulație a Lichidului cefalorahidian și nu numai…).

Tălpile pe podea dacă stăm pe un scaun, fotoliu sau cu picioarele în lotus-semilotus (cine poate) sau încrucișate (pentru a pune presiune pe mușchii coapselor. În acești mușchi se depozitează istoria personală  a fiecărui individ. Acolo se adăpostesc și stagnează sentimentele. Dificultatea cu care un individ își modifică modelele comportamentale poate fi atribuită și vlăguirii mușchilor din spate ai coapselor. Aici este memoria kinestezică, care poate facilita memorarea unor mișcări noi).

Apoi, mâinile în Gassho. Apropiați cât mai mult vârful degetelor mijlocii de vârful nasului și priviți cu amândoi ochii. Observați-vă, lăsați gândurile să treacă, asemeni unor nori. Dacă apar dureri ale globilor oculari, e sufficient să măriți distanța dintre nas și palme.

Închideți ochii păstrând focalizarea pe imaginea câmpului eteric care rămâne pe retină. Când o pierdeți, deschideți ochii. Fiecare va exersa în funcție de puterea propie de concentrare.

Nu stați foarte mult cu ochii închiși. Creierul vă poate păcăli, ca să preia controlul. Cel mai important e să priviți cu ochii deschiși cât mai mult timp fără a pierde concentrarea pe vârful degetelor.

La final puneți palmele pe zona inimii sau pe coapse și observați-vă energia interioară. Ea va deveni un reper al calmului, destinderii.  

                                                                       ***

Puteți privi direct vârful nasului. Globii oculari pot începe să vă doară. Trece durerea în două-trei zile de exersare.

E un bun început pentru mulți vestici neobișnuiți cu meditația. Este mai ușor pentru începători să privească vârfurile degetelor mijlocii decât vârful nasului. Dar, dacă ne așteptăm, credem, că se deschid atât de ușor porțile cunoașterii ancestrale... ne amăgim singurei.

Faceți să fie o trecere cât mai ușoară de la privitul vârfurilor degetelor mari la privitul vârfului nasului.

Puteți pune palmele lejer pe coapse și continuați practica așa cum e descrisă în „Secretul Florii de Aur”.

Atunci când suntem în alpha, suntem la pragul Tăcerii Interioare spre CUNOAȘTEREA TĂCUTĂ, totală, dincolo de cuvintele obișnuite. Fără Tăcere Interioară nu vom auzi, percepe, propria Ființă, din interiorul nostru.

Adunăm aceste Tăceri, secundă după secundă. Tăcerea interioară este pregătirea pentru cunoașterea tăcută, când cunoașterea se produce instantaneu, automat. Știi, dar nu știi cum știi! Nu informațiile, reflecțiile cerebrale, deducțiile logice sunt cele care te ghidează. Ele pot oferi doar simple, vagi interpretări. Ai o percepție - cunoaștere care îți cuprinde întreaga ființă.

Secundă cu secundă, aduni tăceri interioare. Fiecare avem un prag propriu pe care trebuie să-l depășim. Tăcerea interioară o asemănăm stării de bine și începem să o explicăm. Lăsați asta pe mai târziu. Adunați multe clipe de tăcere și... mai vedeți după aceea. Explicațiile vă debarcă în betta...

Tăcerea interioară se practică oricât, oriunde. Când mergem, când suntem într-un grup, când citim o carte, sau scriem...tăcerea interioară poate veni, ca un moment de grație, când rostim mantre, rugăciuni...

 Avem nevoie de informațiile pe care corpul le știe dintotdeauna (dar nu sunt cunoscute de posesor), apărținând subconștientului care le manifestă ca automatisme. Iar știința ne ajută. Efortul de a ne informa ne va face Viața mai plăcută (cel puțin). Partea conștientă, cea care rulează mereu, repetitiv programele învățate pe de rost este foarte sinceră. Așa crede că ne este bine. Dacă nu am dispărut până acum, crede că-și face treaba bine. Chiar dacă nouă ne curg cascade de lacrimi.

Avem, în ființa noastră,  frecvențe diferite care generează stări, percepții, cunoașteri diferite. Nu sunt neapărat opuse (unii le văd doar așa). Sunt nivele de cunoaștere, de înțelegere și înțelepciune. Cu cât le vom aprofunda practicându-le, le vom stabiliza schimbându-ne percepțiile și în beta. 

                                                        

ReiKi - Maestrul Mikao Usui

 

15 august 1865 - Se naşte Mikao, în oraşul Yago din prefectura Gifu, Japonia. Se presupune că aparţinea unei familii bogate.  Studiază medicina, religia, psihologia. Practică qigong şi diverse arte marţiale. Călătoreşte în Europa şi diferite țări din Asia, apoi revine în Japonia, unde ajunge să ocupe un post de înalt funcţionar într-un minister.

-1914 - Viaţa personală şi afacerile lui Mikao Usui sunt la pământ. Se decide să se retragă la mânăstirea la care studiase în copilărie şi adolescenţă.

-Martie 1922 - Mikao Usui, pe muntele sacru Kurama, începe o meditaţie de 21 de zile (Isyu Guo). În ultima zi a acesteia, îi este revelat sistemul Reiki. Mikao Usui se dedică tratării bolnavilor prin Reiki şi formării de terapeuţi.

-De-a lungul anilor, el va instrui cca. 2 000 de elevi, dintre care 16 au ajuns la gradul de maestru.

- 1925 - Mikao Usui îi transmite complet sistemul Reiki lui Chujiro Hayashi (47 de ani, ofiţer de marină în rezervă) pe care îl numeşte succesorul său. (la clinică).

9 martie 1926 - Mikao Usui moare la Fukuyama, Hiroshima, în urma unui atac cerebral. Este înmormântat la templul Saihoji din Tokyo.

Sunt doar câteva date sumare ale vieții Maestrului Usui.

Sunt istorici care au căutat date despre sIstemul ReiKi, despre inițiatorul lui, Mikao Usui. Vindecarea cu palmele deja se practica în Japonia, și nu numai. Apăruseră articole, cărți, școli de Reiki înainte ca Maestrul Usui să fondeze propria lui școală.  Date sunt pe internet.

ReiKi este un mod de a trăi viața. Anshin Ritsumei, un concept cu rădăcini în Reiki, care încurajează oamenii să cultive un sentiment profund de pace interioară și liniște. Denumirea e mai puțin cunoscută, starea ReiKi a perceput-o fiecare la Inițiere.

Anshin Ritsumei este un principiu central în practica Reiki. Merge dincolo de simpla primire a tratamentelor Reiki și pătrunde în tărâmul atenției și conștientizării de sine. Anshin Ritsumei, indică „o stare de deplină liniște sufletească, acceptând toate circumstanțele, bune și rele, cu inima calmă”.

Anshin Ritsumei ne învață să renunțăm la griji, frici și atașamente, permițându-ne să experimentăm un sentiment profund de calm și claritate pentru a ne îndeplini scopul pământesc (sincer: îmi place melodicitatea interioară a pronunției: anshin ritsumei).

                                                      ***

Patru ani, doar patru ani, din martie 1922 până la plecarea sa în 9 martie 1926 maestrul Usui a predat ReiKi. Patru ani care au schimbat energia planetei și pe cei care au primit acordajele în acest sistem.

S-a născut pe data de 15 (ziua nașterii reprezintă karma pe care ai venit să o rezolvi).

„15 – Te-ai ocupat de ocultism, magie și alte practici pe care le-ai adus la un nivel diabolic de stăpânire și le-ai orientat mult și în sens distructiv pentru alții. Ai exercitat influențe magice nepermise asupra altor oameni, grupuri umane sau colectivități întregi, dăunându-le acestora.

Deși ai fi putut fi un Mag extrem de bun, vindecător, terapeut, vraci, ai ales în mod conștient calea ușoară a răului. Azi poți inventa viruși......................etc.....

Cifra de naștere ne arată bagajul cu care venim din altă viață. Este programul karmic de care nu suntem conștienți (uneori toată viața).

Karma este instabilă și flexibilă. Se schimbă odată cu conștiința umană. După ce s-au rezolvat sarcinile karmice, sufletul va atinge un nou nivel de înțelepciune, iar problema va fi îndepărtată, dizolvată.

Karma e un lucru bun, alegerile noastre o fac dureroasă. Percepeți ideea, nu ascultați doar cuvintele.

De la 1 la 7 karma este de grădiniță

De la 7 la 14 intermediarii, de liceu

De la 14 la 22 karma academică. Când fac ceva dau cu degetul în univers. Efectele acțiunilor se răspândește asupra lumii.  Și: suferim pe măsura erorilor propria !!!”

sunt câteva idei din prezentarea făcută de maestrul numerolog, Anatol Basarab:

https://www.youtube.com/watch?v=BPnQPwYKkJ4&t=4815s

Conștientizarea la care trebuie să ajungă persoana născută în datele „academice” va întâmpina multe piedici. Cine e dispus să afle că a omorât, furat, înșelat, distrus case, căsnicii, că a molestat, a folosit magia pentru distrugere ???... E terifiant. Dacă nu ești pregătit, nu vei afla. Viața tot va da cu tine în toate părțile, vei depăși cumva situațiile dificile, dar fără a conștientiza că ai o șansă enormă de a viețui în liniște și armonie cu tine și cei dragi. Uneori, chiar nu mai ai putere să crezi asta.

Dacă persoana nu își dorește cu tărie să „iasă” din înlănțuirea karmică, dacă nu e sprijinită corect, o poate lua razna. Încercările prin care vor trece vor fi pe măsură, repetitive. E valabil pentru oricare zi.

 Sigur sunt oameni extrem de puternici. Iar fiecare are de rezolvat situația lui. Dacă avem pe cineva în preajmă cu o „karmă academică” cel mai indicat este să îi apreciem părțile bune. Așa le vom întări energetic. Poate părea ușor, dar dacă nu treceți prin așa ceva, nu vă dați cu părerea.

Pe primul loc ar fi Terapia Iertării, așa cum a practicat-o dr. Ihaleakala Hew Len (ziua nașterii, karma, nu am găsit-o pe internet. Mulți evită să le fie cunoscută ziua nașterii pentru că interpretările unora, le-ar face rău lor înșile. Gândiți la acest aspect!)

Utilizarea mantrei „ Te iubesc. Îmi pare rău. Te rog să mă ierți. Mulțumesc”. Se bazează pe ideea lui Len de responsabilitate 100%; asumându-ți responsabilitatea pentru acțiunile fiecăruia, nu doar pentru cele proprii. Potrivit lui Hew Len,  totul există ca o proiecție din interiorul ființei umane. Ajungi undeva, te întâlnești cu cineva pentru că, din tine, ceva rezonează cu locul, persoana. Nu-ți place? Rezolvă-ți problema ta interioară pe care tocmai o văzuși. Mulțumește pentru ajutorul acordat!

                                                                               ***

Patru ani, în care Maestrul Usui a instruit în toată Japonia circa 2000 de studenți, și a acordat 16 sau 21 de titluri de maestru, cum am spune noi acum.

Se spune că Sensei Usui a afirmat că nu va mai reveni pe planetă. Sigur însă a iubit oamenii, și-a dăruit timpul, spațiul său și altora. Venim singuri-plecăm singuri! Dar dacă rămâne zgură după o plecare, vom reveni să facem curat. Domnia sa, doar dacă va dori, va reveni.

Sensei Usui, Maestrul Usui, e zâmbetul și surâsul inimii sufletului fiecăruia. Iar ReiKi va rămâne ca strălucirea sufletului asupra planetei de la toți cei care practică ReiKi.

Prin Inițierea – acordajul – reiju, ReiKI devine stabilitatea a ceea ce intuitiv, practicăm fiecare dintotdeauna. Este conștientizarea energiei din noi și din jur. Creează o legătură, un pod de curcubeu de care devii conștient. Trăiești efectiv în ReiKi ca stare, energie. Depinde de fiecare să o consolideze. Revenirea la vechile obiceiuri (karma) e mereu aproape. Atâta tot!

Asta aduce inițierea: conștientizare! De informații, tehnici vei afla de la profesorul la care ai ajuns, nu întâmplător. Inițierea este unică, aceeași, indiferent de cei care o dau mai departe. Descoperirea, decriptarea sunt multiple în funcție de profesor și de elev. Important este AUTOTRATAMENTUL constant.

INIȚIEREA este Darul lui Sensei Mikao Usui. Stabilizarea lui, înseamnă practică.

Misiunea maestrului Usui a fost împlinită. A ars precum o lumânare: ajuta, era prezent pentru fiecare, pentru grupuri. Și da: contra cost! Am scris aici:

https://dor-danaela.blogspot.com/2016/07/darul-platilor.html

Cerem altora să ne vindece? Până la un anumit prag poate avea loc. Nu depinde de terapeut. Depinde cât conștientizezi tu că se întâmplă în timpul tratamentului. Maestra Takata e cel mai minunat exemplu: după tratamentul cu ReiKi care a salvat-o de la operații, a cerut, a insistat să învețe, să primească inițiere în ReiKI. Dacă plătești terapeutul nu înseamnă că el ți-e dator ție. Sunt multe aspecte de spus, unele foarte subtile, personale.

ReiKi e pentru tine! Doar pentru tine! Nu avea grija altora, cum să-i vindeci. Ai doar grija ta, a energiei tale și cei din preajmă vor fi „afectați” de prezența ta, primind ReiKi !!!

Vă iubesc !!!