Inspirația de a Respira

Fiecare am inspirat măcar odată în viață, o moleculă din Spațiul stelar de acum 13 miliarde și ceva de ani (13,73 miliarde de ani în urmă (plus/minus 120 milioane de ani). Sau, o moleculă expirată de Lao Tzu, Cleopatra, Pitagora, Iulius Cezar (s-a scris și o carte), Shakespeare, sau prințesa -zeiță minoan…. Nelămuririlor de până acum, mai adaog una: oare respirăm vre-odată una din propriile particole din altă viață?! Cred că, deja, propria inspirație v-a șoptit ceva. Sper că v-am răscolit un pic amintirile.

În prima fracțiune de secundă, universul s-a extins, în următoarea fracțiune de secundă extinderea a devenit mai înceată, acesta răcindu-se și au început să se formeze particulele de materie.

Când universul a ajuns la prima sa secundă de existență, se presupune că atunci s-au format protonii, iar in următoarele 1.000 de secunde a urmat era nucleosintezei, era în care s-au format nucleii de deuterium (un izotop* stabil al hidrogenului) care este prezent in universul de acum. Tot în aceste 1.000 de secunde s-au format si unii nuclei de heliu. litiu, beriliu. 

Sunt multe teorii despre formarea Universului. O cosmologie în curs de alcătuire, având multe nelămuriri. Pentru că acum poate fi luată în discuție și inseparabilitatea cuantică (quantum entanglement) ceea ce ar simplifica (?), un pic, înțelegerea noastră.

Suntem formați, la propriu, din „praf de stele”, însemnând că parte din atomii organismului nostru, atomii „grei”, au fost creați ulterior, în procesele care au avut loc în stele.   

Cu toții împărtășim atomi cu fiecare persoană, și cu tot ce există, de azi sau din trecut, de pe Pământ sau din Unives: din Soare, Lună, Centrul Galactic…. Există mai multe în comun între noi și noi, între noi și Univers, decât ați putea crede. Câți atomi avem în comun unii cu alții?!

https://www.newscientist.com/article/mg20927960-200-quantum-reality-the-many-meanings-of-life/

„Cum anume au ajuns atomii grei, creați în procese stelare, pe Terra și în organismul nostru? Cum au ajuns atomii cu mulți protoni, precum aurul (79 de protoni) sau platina (78 de protoni) pe Terra? Pentru că aceștia nu vin din Soare, ci din alte stele. Soarele, către finalul „vieții”, va ajunge să formeze atomi de carbon și de oxigen, fuzionând atomi de heliu; dar nu încă”. https://www.scientia.ro/univers/47-astronomie/8991-daca-suntem-formati-din-praf-de-stele-cum-a-ajuns-acest-praf-stelar-pe-terra.html

Respirația este un proces fiziologic fundamental prin care organismele realizează un schimb de oxigen și dioxid de carbon cu mediul înconjurător. 

Respirația reprezintă o reciprocitate mult mai profundă decât un simplu act autonom coordonat, ( fără a fi deranjați), de Sistemul Nervos Vegetativ-Autonom. El gestionează acțiunile care nu se află sub control conștient al minții.

De reglarea și controlul automat a funcției respiratorii sunt responsabile două zone ale trunchiului cerebral: medulla oblongata (bulbul rahidian) și puntea lui Varolio.

Viața noastră pe planetă începe cu o Inspirație și se termină cu o Expirație. Între cele două, Respirăm.

Respirăm „ghidați” de stările noastre care ne determină să trăim în anumite tipare de frecvențe predate din stră-stră-strămoși. Și care nu ne sunt pe plac întotdeauna.

A ne controla respirația înseamnă a ne stăpâni propria cale a vieții. Ușor de zis, dificil, greu de făcut.

De ce? Pentru că este cel mai greu să avem grijă de noi. Mai bine avem de alții, ca să ne considerăm salvatorii omenirii. E la modă acum să spunem că „vrem o tehnică” pentru a-i ajuta pe cei din jur.

Și TU?! Cu tine ce ai? De ce suntem atât de slabi, de nehotărâți, bulversați, când vine vorba de propria bunăstare?! Toți știm răspunsul dar… e adânc ascuns în noi. Interesele sunt ale celor care au deja CUNOAȘTERE și o aplică. Dar, cum tu ai venit pentru tine, rezolvă-ți problemele pe care alții, doar, ți le amintesc, punându-ți piedici, greutăți pe umeri… iar problemele sunt în interiorul nostru, nu în afară. E o „teorie” pe care mulți o știu și o vehiculează și, cam atât!

Cei care înțeleg sistemul nervos autonom, dețin o putere extraordinară asupra inimii, stomacului și minții maselor (creierul inimii, creierul enteric și encefalul). Deci, se poate să deținem noi înșine acest control?! Fiecare hotărăște!

Stăpânirea propriului Sistem Nervos Autonom, SNA, duce la capacitatea de a ne influența stările emoționale și fizice dar și pe cele ale persoanelor din jur, de a (ne) vindeca. Începem cu noi.

Iar această stăpânire o putem face simplu, prin RESPIRAȚIE! (sper că a-ți respirat ușurați că nu implică cine știe ce greutăți…). Să vedem:

Despre respirația pe gură, cât de nocivă este, am scris deja: corpul pierde cu 40 % mai multă apă, subminează procesul de gândire. produce o perturbare a fluxului de oxigen în cortexul prefrontal, zona creierului asociată afecțiunii ADHD, tensiune mărită, atacuri de panică, dinți strâmbi, maxilare deformate, halenă, sforâit… cred că e suficient.

Respirația pe nas! Ideal este să inspirăm 5,5 secunde și să expirăm 5,5 secunde, abdominal!  

Asta e tot pentru a avea o viață liniștită, un organism sănătos. Îți poți controla corpul, îți poți controla viața.

Bebelușii respiră (inspiră și expiră), exact cum a fost instalat programul initial: abdominal! Apoi, vin primele răceli cu năsucul înfundat și, treptat dar sârguincios, încep să respire pe gură. Despre vătămările acestei respirații am scris……. Informații sunt pe net. Sunt suficiente ca să ne trezească și să închidem gura, respirând pe nas.

De mii de ani sunt păstrate tehnici de respirație pe NAS. Acum, pare a fi apogeul acestei cunoașteri, la care foarte mulți au acces. În următoarea postare voi descrie câteva dintre tehnicile de respirație descrise într-un Manuscris foarte vechi, din India.

RESPIRĂ - CONȘTIENT că RESPIRI! Numără secundele Inspirației, numără secundele expirației. Fă și pauză (apnee) între inspirație și expirație, între expirație și inspirație. Sau nu. Cum te simți mai bine, mai stăpân pe tine însuți, măcar câteva minute. Este un bun început această focalizare conștientă asupra RESPIRAȚIEI ABDOMINALE.

Acordă-ți CINCI minute ție însăți. Re-învață să respiri pe nas dilatând abdomenul. Nu reușiți dilatarea de prima data? Imaginați-vă că se dilată! Cum creierul nu face diferența între realitate și imaginație, corpul nu va face altceva decât să urmeze gândurile și credința că abdomenul șe dilată-contractă. Insistați conștient!

Cel mai important este să revenim la respirația abdominală. Mușchii abdomenului, au mai multe roluri, funcții decât a da bine ca pătrățele. De exemplu: ajută la elasticitatea coloanei vertebrale, zona sacrală și lombară.

Ești mânios, furios, ai atac de panică? Respiră pe nas. Problema este că e nevoie să ne amintim să respirăm 4sec-4 sec. Dacă practici ZILNIC câte 2-3 minute (o să pară o veșnicie la început, dar e bine), vei reuși să te monitorizezi tot mai des. Ai un aliat: corpul, a cărui stare se va schimba dramatic …de bine.

În atacul de panică simptomele pot fi: palpitații, creșterea ritmului cardiac, respirație rapidă sau senzația de sufocare, dureri de cap, amețeală, tremur, transpirație, dificultăți de înghițire, senzația de uscăciune a gurii… Uneori, aceste simptome pot fi însoțite de teama de moarte, de a nu înnebuni sau de a pierde controlul.

Respirația se face numai pe nas. Deoarece avem nevoie de Oxid Nitric mai mult ca niciodată. Fără oxigen, inima mai bate, fără NO inima se oprește. Iar nasul are rolul lui unic, în privința oxidului nitric. Modelul respirator este molipsitor. Dacă vreți să ajutați pe cineva, fără a-i ține prelegeri, așa cum încep unii, respirați voi abdominal 4-4, privind persoana nu neapărat în ochi ci la baza nasului. 8-10 respirații de 4-4 timpi, pot salva o persoană. Tiparul respirator, ca și căscatul, este molipsitor.

Respirația echilibrată: Inspirăm  abdominal-toracic 4-5 sec- expirăm 4-5 secunde. Ideal 5,5 sec cu 5,5 sec. Cât mai relaxați. Se poate să căscați. Excelent. E o detensionare a diafragmei, a corpului. Merită să continuați.

E cea mai frumoasă, benefică Respirație CONȘTIENTĂ !!!

Respirația Yin: când suntem agitați, după o ceartă, când suntem asaltați de gânduri, deprimați,   încordați (yang). Când așteptăm un răspuns și nu mai apare. Ați observant că vine după ce vă liniștiți? Încordarea mușchilor dar și emoțiile crează bariere energetice.

Are efecte de relaxare, răcoare, ușurare, detașare.

             Inspirăm abdominal-toracic 5-6 sec-apnee(1-2 sec) expirăm 3 sec.   6-2-3  sau 4-2  fără pauză.

 Când expirăm o facem ca un oftat ușor. Expirăm pe nas sau cu buzele întredeschise.

Respirația yang: când suntem prea yin – apatici, nesiguri, nehotărâți… când vrem-ba, nu vrem!

Respirația yang: când ne este frig determină o senzație de căldură, dinamism, soliditate și stabilitate.

Inspirăm abdominal- toracic, 2 sec-apnee 1-2 sec- expirăm 6 sec. sau 2- 6. Expirația să fie cât mai lungă.

                                                                2 – 2 – 6 sau 2-6

 

FOARTE IMPORTANT:

                                      EXPIRAȚIA are două căi de manifestare:

-         Eliminarea gazelor toxice spre exterior pe nas sau pe gură,

-         Distribuția interioară a elementelor inspirate. (Inclusiv a unui atom sau molecule primordiale. Uneori). Nu facem asta pentru că nu știm să fim atenți la ce are loc în bio-logicul nostru super-performant.

Expirația interioară: când expirăm urmărim distribuirea energiei inspirate, în interiorul corpului. Avantajul va fi că atenția noastră fiind însoțită și de energie, din pasivă devine activă.

„Unde se duce atenția - se duce și energia”, cred că ați tot auzit asta. Se spune că practica perfectă este atunci când expirația nu mișcă flacăra unei lumânări. Practicați cu atenția la expirația interioară și…veți avea surprise! Plăcute, desigur!

Despre Respirație am scris:

https://reiki-jurnalulunuimaestru.blogspot.com/2024/06/respiratia-pe-gura-orala.html

sau vizionați filmulețele: https://www.youtube.com/channel/UCrJuB4HMLyFKOuS5HT9DIAg