miercuri, 9 mai 2018

Kundalini- Corpul fizic




Kundalini ne-a vrăjit! Informațiile venite din Orient, în ultimii zeci de ani, ne-au făcut să întrezărim, o putere ce doarme adânc în noi. O putere energetică care face parte din structura noastră dintotdeauna. Faptul că am devenit conștienți de ea, e un real câștig. Credibilitatea acordată informațiilor venite prin tot mai multe „surse” ne-a zăpăcit de-a binelea. „Mi s-a trezit/activat, Kundalini”, „a urcat Kundalini”... am auzit destul de des. Se poate! Impulsurile dizarmonioase există și impactul lor poate fi devastator. Am mai scris despre Frumoasa adormită (avem și noi, occidentalii, basmele noastre) pare că rămâne încă intangibilă pentru cei mai mulți.

Avem un corp fizic, în care freamătă multe energii. Avem un computer (creier) care încearcă să le ordoneze. Așa cum dacă noi doar învățăm 10 clase, vom ști anumite lucruri, dar dacă facem și o facultate ne vom mări aria de cunoaștere având o perspectivă mult mai vastă asupra unui domeniu(cel puțin, deocamdată), la fel și cu informațiile din ceea ce numim „lumea spirituală”. Creierul le ordonează numai în funcție de cât știm. Le mai și amestecă, dând senzația de „gândire”, asupra percepțiilor noi care apar.

Câți ani practică cei despre care auzim că levitează, că stau în ger, că mișcă obiecte etc?! mulți ani, foarte mulți, chiar dacă de mici au active unele talente de acest gen. Pentru că ele trebuie ținute sub control, altminteri persoana se poate prăbuși, cel puțin psihic.
Informațiile despre Kundalini, oricâte au „venit”, sunt doar primele pagini ale unui vast Manual. Noțiuni elementare pe care mulți le-au considerat ca fiind informații totale, mulțumindu-se cu atât.

Totul, TOTUL trebuie căutat și cunoscut ÎN corpul fizic. Altfel doar visăm frumos! Armonizarea celor două sisteme ale Cunoașterii, cea spirituală și cea științifică, ne este de mare ajutor și, necesară. Altfel devenim diletanți, ne facem singuri rău, nouă, ca oameni.
Ascultăm sau citim vrăjiți, despre imensele posibilități ale ființei umane pe care Marii Inițiați le și demonstrează. Sunt puțini. Cunoașterea lor nu este doar informație ci manifestarea energiilor corpului fizic pe care le știu coordona.

Un GÂND dacă nu este susținut de energia corpului fizic, nu are putere. Fiecare persoană va avea puterea personală DATĂ de elementele corpului fizic pe care le mobilizează, dacă le are, și dacă le cunoaște. Nu poți folosi ceva când nu știi că ai și la ce poate folosi!!! ( nu mănânci ciorbă cu furculița).

Increderea discipolului în maestru este (la orientali) totală, în perioada când învață de la acesta. Pentru autoperfecționare însă, retragerea în solitudine era obligatorie. Nu se acorda acceptul ușor pentru că erau mari pericole ce-l pândeau pe adeptul nepregătit.
Acum, în zilele noastre, noi, occidentalii nici gând de asemenea retrageri solitare.Eventual participarea la tabere de 10-12 zile măcar o dată în viață. Nu e bine, nu e rău.

Stiința ne este de un real ajutor și folos. Suprapunând informațiile (câte sunt) din zona orientală cu datele științifice din zona occidentală, ele se suprapun. Iar complexitatea lor nu mai este insurmontabilă. Cartea din care citim ESTE corpul nostru. Kundalini ESTE în corp. Ca să o cunoaștem, refacem drumul invers, fără a sări etapele: de la corpul fizic spre cel energetic. Așa vom găsi soliditate în manifestare, în realizare. Nu e dificil. Doar un pic de bună-voință!
Se poate Kundalini fără coloana vertebrală?!  Este calea prin care Esența ei va urca. Cândva. E doar un exemplu.

Dar noi, ca oameni, am venit aici, în întrupare fizică, ca să învățăm SINGURI, să fim fericiți. Să ne bazăm pe noi înșine în a folosi ceea ce avem, descoperind (efortul e necesar), cine suntem. Corpul fizic este TEMPLUL, STUPA, HARTA după care ne ghidăm în autocunoaștere.


Vă puteți imagina că blocarea unei vertebre poate fi cauza lipsei de bani sau a gândurilor negre etc?! pentru că FIECARE ORGAN este legat prin nervi de coloana vertebrală. Sunt 33 de nervi perechi, fiecare pereche mergând către un organ pentru a-l inerva si pentru a-i controla funcționarea. Iar fiecare organ „stochează” anumite tipuri de energii. Dacă ele sunt dizarmonioase, vom avea parte de dizarmonii. Trupul și sufletul comunică. Coordonatorul suntem, sau învățăm să fim, fiecare în parte.

Să presupunem că dintr-un motiv sau altul, coloana vertebrală iese din aliniamentul corect și vertebrele încep să exercite presiune pe unul dintre acești nervi. Ce credeți că se întâmplă?

Există un studiu realizat la Universitatea Colorado. Cercetătorii au aplicat o foarte mică presiune pe unul dintre nervii spinali,10 mm coloană de mercur, cât ar fi presiunea exercitata de cea mai ușoara atingere a unui deget, pe o pleoapă. Ei au descoperit că această presiune de 10 mm coloană de mercur aplicată pe un nerv spinal, reduce numărul impulsurilor și activitatea electrică a acelui nerv cu 60%.

Hai să spunem că acel nerv ar merge către inimă, și că ar fi supus unei ușoare presiuni datorită unei tasări de vertebre toracale, ceea ce nouă ni se poate părea o ușoară jenă apărută la anumite mișcări ale trunchiului, ar fi în realitate, o reducere cu 60% a cantității de informație, energie și impuls electric, ce vine de la creier și merge la inima, sau invers (mai este și creierul enteric în acțiune, dar ne complicăm). Este ușor de înțeles că această reducere a funcționalității nervului ar avea drept corespondent o afectare a funcționării inimii, ceea ce se va resimți în timp în starea de sănătate a inimii și a întregului organism. Și, implicit, a stărilor noastre.

  Vreau să arăt că „grija” față de Kundalini este grija față de structura corpului. Pentru noi, oamenii de-abia ne „trezim”.

Și (retoric) cum se va ridica Kundalini, dacă avem coloana (fizic) distrusă?! O poate lua pe alte căi, dacă insistați,  și rezultatele SUNT, cel puțin, imprevizibile.

Sunt suficiente metode, certificate și de Știință, care să ne ajute în autocunoaștere și autorealizare! Sună a slogan la modă, PRACTICA însă poate valida ceea ce ne dorim. Exercițiile fizice sunt la fel de necesare ca și o gândire pozitivă. Nu poți vindeca trupul fără să vindeci sufletul. Și invers. Il poți „ajuta” să iasă din impas, omul crede că s-a vindecat, dar gândirea lui nu se schimbă. Va reveni la ea după o lună, cinci. Atunci apare altă stare dizarmoniasă emoțională sau chiar fizică. Terapeutul este un mediator între trup și suflet. Câtă voință are omul de a se vindeca, se va vedea ulterior. Practica îi aparține.

Platon ne-a dăruit, peste veacuri, esența vindecărilor cunoscute de înaintașii noștri. GENETIC avem această informație. Activarea ei depinde de fiecare.

Tot așa stau lucrurile, Carmide, și cu acest descântec. Eu [Socrate] l-am învățat acolo în oaste, de la un medic trac, unul din ucenicii lui Zalmoxis, despre care se zice că îi fac pe oameni nemuritori. Spunea tracul acesta că [medicii] greci aveau dreptate să cuvânteze așa cum v-au arătat adineauri. Dar Zalmoxis, adăuga el, regele nostru, care este un zeu, ne spune că după cum nu trebuie să încercăm a îngriji ochii fără să ținem seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit neținându-se seamă de corp, tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul și iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli: [anume] pentru că ei nu cunosc întregul pe care-l au de îngrijit. 
Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă. Căci, zicea el, toate lucrurile bune și rele – pentru corp și pentru om în întregul său – vin de la suflet și de acolo curg [ca dintr-un izvor] ca de la cap la ochi. Trebuie deci – mai ales și în primul rând – să tămăduim izvorul răului, ca să se poată bucura de sănătate capul și tot restul trupului.

 Prietene, zicea el, sufletul se vindecă cu descântece. Aceste descântece sunt vorbele frumoase, care fac să se nască în suflet înțelepciunea. Odată ivită aceasta și dacă stăruie, este ușor să se bucure de sănătate și capul și trupul.

Când mă învăța leacul și descântecele, spunea: Să nu te înduplece nimeni să-I tămăduiești capul cu acest leac, dacă nu-ți încredințează mai întâi sufletul, ca să i-l tămăduiești cu ajutorul descântecului.
Iar acum – zicea el – aceasta e cea mai mare greșeală a oamenilor: ca unii medici să caute în chip deosebit o vindecare sau cealaltă [a sufletului și trupului].

Și mă povățuia foarte stăruitor să nu mă las înduplecat de nimeni – oricât de bogat, dintr-un neam ales sau oricât de frumos ar fi – să fac altfel.

Deci eu, pentru că i-am jurat și sunt nevoit să-I dau ascultare, îi voi da într-adevăr ascultare. Și dacă vrei – potrivit povețelor străinului – să-mi încredințezi mai întâi sufletul tău, pentru a-l vrăji cu descântecele tracului, îți voi da și leacul pentru cap. Dacă nu, nu-ți pot ajuta cu nimic, scumpe Carmide.” - Platon