Lupta dintre noi pe planetă este pentru energie, dusă pe orizontala firii.
Este o luptă și pe verticală, dar asta e altă poveste.
Cum am învățat să luăm
energie de la alții? Simplu: prin manipulare emoțională, psihologică.
Ne dorim, suntem și convinşi
că avem dreptul să primim atenţie, iubire, recunoaştere, sprijin, aprobarea
celor din jur. Acestea sunt energii. Modalitatea în care le atragem depinde de interacţiunile pe care
le-am avut cu părinţii când eram mici.
Acum câțiva ani am citit
cartea: Profețiile de la Celestine de James Redfield. A șasea profeție
este despre Teatrul de control, cum îi manipulăm pe alții pentru a le
lua energia prin strategii de control.
Care sunt: două agresive și
două pasive pentru care am venit pe planetă și am ales ținta (părinții, frații,
surorile,bunicii), cei care ni le vor preda. Treptat, vom juca unul din roluri,
rol principal dar și câte puțin din celelalte,
chiar mai bine decât cei care ne-au predat. Se poate să ne simțim
minunat în rolul respectiv sau, nu. Atunci căutăm vinovații care bineînțeles că
nu sunt prea departe de noi: familia, în primul rând cu a ei moștenire, cu
rădăcinile noastre. Sipetul cu comori e fiecare urmaș.
Hai să vedem care sunt rolurile:
Intimidator,
interogator, bietul-de-mine, distant.
Fiecare manipulează pentru
energie, fie agresiv, direct, obligând oamenii să le acorde atenţie, fie pasiv,
jucându-se cu simpatia şi curiozitatea celorlalţi, pentru a câştiga atenţia
lor.
INTIMIDATORUL
Când
te ameninţă cineva, verbal sau fizic, eşti constrâns să-i acorzi atenţie şi
astfel să-i dai energie de teamă că ţi s-ar putea întâmpla ceva. Cel care te
ameninţă şi te târăşte în cel mai agresiv tip de teatru este un intimidator.
Provocând frică va primi o cantitate uriașă de energie.
lntimidatorii atrag atenţia
tuturor asupra lor prin vocea lor putemică, prin forţa fizică, prin ameninţări.
Ei îi ţin pe toţi în tensiune prin izbucniri neaşteptate, prin manifestări de
furie distructivă, crize de mânie. Atrag energia celorlalţi folosindu-se de
teama acestora față de „ ce poate va urma".
Intimidatorii sunt întotdeauna eroii
principali ai oricărei drame sociale. Ei creează teamă sau anxietate. Extrem de
egocentric, comportamentul lor oscilează între a vorbi încontinuu, a da ordine,
a face crize de autoritate, a fi inflexibil, sarcastic şi a fi violent.
Intimidatorii sunt probabil
cei mai puţin racordaţi la energia universală.
De regulă, ei îi supun pe ceilalţi prin
crearea unei aure de putere în jurul lor. O energie de o frecvență joasă,
întunecată, deloc confortabilă pentru ceilalți. Viața nu va fi blândă cu un
interogator. Aroganța, chiar de o clipă, îl va face să piardă brusc, ceea ce îi
este mai drag. Se vor nărui multe în jurul lui.
Intimidatorul: întotdeauna pe punctul de a exploda; ameninţător; dă
ordine; inflexibil; mânios; egocentric; provoacă teamă; arogant.
Este cel care lovește fizic.
Chiar dacă o face de câteva ori în viață, chiar dacă lovește un animal.
INTEROGATORUL
Dacă o persoană este de o agresivitate mai
subtilă, căutând defecte şi subminând încetul cu încetul lumea ta pentru aţi
atrage energia, acea persoană se va încadra în categoria interogatorilor.
Cei care utilizează acest mod
de a lua energie, au obiceiul de a pune întrebări şi de a cerceta lumea
altor persoane cu scopul de a le găsi defecte. Odată ce le găsesc, încep să
critice aspectul respectiv din viaţa victimelor lor. Dacă strategia are succes,
cel criticat este târât în joc. Dintr-o dată, devine conştient de sine în
preajma interogatorului şi se apucă să dea atenţie lucrurilor pe care acesta le
face şi gândeşte, astfel încât să nu facă nici o greşeală pe care acesta să o
observe și s-o critice.
Atitudinea aceasta îi dă
interogatorului energia de care are nevoie. Odată prins în capcana lui, vei
încerca să te comporţi în aşa fel încât să nu fii criticat, mustrat.
Interogatorul te abate de pe drumul tău şi te
seacă de energie, pentru că tu începi să te judeci după modul lui de a gândi.
lnterogatorii sunt mai puţin
ameninţători din punct de vedere fizic, dar sunt foarte agresivi din punct de
vedere mental, punând întrebări referitoare la toate activităţile şi
motivaţiile tale. Sunt cei care te „iau la bani mărunți”.
Critici ostili, ei caută în
pemanenţă căi prin care să-i facă pe ceilalţi să se simtă prost. Cu cât insistă
mai mult asupra greşelilor tale, cu atât mai prudent vei fi data umătoare,
reacţionând la fiecare mişcare a lor.
Cu cât încerci să te
justifici mai mult, cu atât mai multă energie pierzi în favoarea lor. Tot ceea
ce spui va fi folosit împotriva ta la momentul potrivit, iar tu te simţi ca şi
cum ai fi monitorizat în permanenţă.
Hipervigilent, comportamentul
lor poate oscila de la a fi cinic, sceptic, sarcastic, perfecţionist, de o
corectitudine rigidă, până la o manipulare pe faţă şi cu rea intenţie.
Forţa cu care îi atrag pe ceilalţi în
conversaţiile lor este cea intelectuală, logica perfectă, argumentele şi justificările.
Părinţii lnterogatori creează copii Distanţi, iar uneori, copii de tipul
„Bietul de mine". Ambele tipuri doresc să scape de proba de foc a
lnterogatorului.
Întrebările permanente şi
înţepătoare ale lnterogatorului, directe sau indirecte: Cine te crezi? Unde
mergi? De ce nu ai...? De ce nu...? Ți-am spus eu…
Interogatorii sunt blocaţi de iluzia lor că au
dreptate.
BIETUL DE MINE - VICTIMA
Când cineva îţi povesteşte ce lucruri îngrozitoare i se întâmplă, făcându-te să te simţi tu responsabil pentru asta: dacă refuzi să-l asculți și apoi să-l ajuţi, acele lucruri îngrozitoare vor continua și tu vei fi de vină. Caută să exercite controlul la un nivel cât se poate de pasiv. Se numeşte bietul-de-mine care te face să te simţi vinovat în prezenţa lui, chiar dacă ştii că nu ai nici un motiv pentru cât de nedreaptă a fost soarta cu acea persoană iar tu ești bine (sigur nu vei mai fi pentru că îți suge energia cu lamentările lui).
Orice va spune sau va face, te va pune pe tine
în poziţia de a te apăra de faptul că nu faci destul pentru el. De aceea te
simţi vinovat în prezenţa lui. Adică: ți-e MILĂ. Și-l vei lăsa să ia energie de
la tine până când nu mai poți. Sunt cele mai PERSUASIVE persoane. Iau cu țârâita,
ca să nu te prinzi.
„Bietul de mine" nu
crede niciodată că are suficient de multă putere pentru a se confrunta singur
cu lumea exterioară, aşa că solicită simpatia tuturor, atrăgând astfel energie
către sine.
Dacă preferă tăcerea, acest
gen de oameni pot aluneca spre dispoziţia Distantului, dar în calitate de
„Bietul de mine”. Au grijă ca tăcerea lor să nu treacă neobservată. Cei din jur
vor simți din plin prezența lui.
„Bietul de mine" atrage
atenţia asupra sa prin expresii faciale care ilustrează îngrijorarea, prin
oftaturi, tremurături, plâns, priviri gânditoare, răspunsuri lente la
întrebările puse, şi prin povestirea frecventă a dramelor şi crizelor
lui, ca să atragă compasiunea. Redă pesimismul magistral. Le place să fie
ultimii într-un şir şi să fie conduşi de alţii.
„Bietul de mine" seduce
prin vulnerabilitate şi prin nevoia sa de ajutor. El nu este însă niciodată cu
adevărat interesat de soluţii, căci dacă le-ar aplica, şi-ar pierde sursa de
energie.
Uneori manifestă un comportament superînţelegător,
care le permite apoi să se simtă ei folosiţi şi le întăreşte astfel
metoda de a dobândi energie.
Nu are capacitatea de a stabili limite, iar
comportamentul său oscilează între a fi convingător, a se apăra, a-şi cere
scuze, a oferi explicaţii repetate şi obositoare, a vorbi prea mult, a încerca
să rezolve probleme care nu le aparţin.
Ei se lasă admiraţi (eventual
prin frumuseţea sau favorurile lor sexuale) dar consideră că au dreptul să le
ceară ceva înapoi celor care îl admiră.
Autovictimizarea celor din
categoria „Bietul de mine" sfârşeşte prin a atrage către ei oameni care îi
intimidează. În ciclurile extreme ale violenţei domestice, Intimidatorul
abuzează de regulă de „Bietul de mine`` prin episoade de o violenţă mereu
sporită, până la atingerea apogeului. După apogeu, Intimidatorul dă înapoi, îşi
cere scuze, trimiţând astfel energie care îl seduce pe „Bietul de mine".
Expresia lor favorită este
„Da, dar...". Sunt obosit. Aşa sunt eu. Fac atât de multe, dar nimeni
nu mă bagă în seamă. Fac tot ce-mi stă în puteri. Dacă mă voi schimba, nu o să
mă mai iubeşti. Mă simt bine…, Lasă-mă pe mine să fac asta. Nu-ţi face griji
pentm mine. Nu-ţi pasă cu adevărat de mine. Tu ai nevoie de mine. Eu am nevoie
de tine. Am nevoie de recunoaştere.
DISTANTUL
Mai puţin pasiv decât
„bietul-de-mine” va fi distantul. El își creeză în minte un teatru în
care rolul său este să se retragă şi să se comporte misterios, secretos. Își spune că este prudent, dar în realitate
speră că altul va fi atras în jocul său şi va încerca să afle ce se petrece cu
el, care e „misterul ”lui. Atunci când
cineva o face, rămâne neclar, forţând persoana să lupte, să facă deducţii
pentru a-şi da seama de adevăratele sentimente ale distantului.
Pe măsură ce ceilalţi îi
cad în plasă, el le acordă toată atenţia lui şi astfel îşi proiectează toată
energia asupra lor. Cu cât reuşește
să îi menţină mai mult timp interesaţi şi adânciţi în misterul său, cu atât
primeşte mai multă energie.
Din nefericire, atunci când
eşti distant, viaţa ta tinde să evolueze foarte puţin, pentru că repeţi
mereu aceeaşi scenă.
În realitate, distantul se
închide atât de mult (de teamă de a nu fi rănit) încât pare fără sentimente
chiar lui însuși.
Oamenii distanţi sunt blocaţi
în propria lor lume interioară de lupte nerezolvate, temeri şi îndoieli. Ei
cred inconştient că dacă par misterioşi sau detaşaţi, ceilalţi vor fi atraşi de
ei. Singuratici, ei păstrează distanţele de teamă ca alții să nu-şj impună
voinţa asupra lor sau să nu le pună la îndoială deciziile (aşa cum au făcut
părinţii lor, de obicei Întimidatori sau lnterogatori).
Convinşi că trebuie să facă
singuri totul, ei nu cer ajutorul celor din jur. Au nevoie de „mult spaţiu
intim" şi evită angajamentele faţă de ceilalţi. Când erau copii, părinţii
nu le-au permis să îşi satisfacă nevoia de independenţă sau să îşi manifeste
adevărata identitate.
Predispuşi să alunece către
aspectul „Bietul de mine", de cele mai multe ori nu realizează că distanţa
pe care şi-o impun poate fi cauza pentru care nu obţin ceea ce îşi doresc
(bani, iubire, respect etc.), sau care explică senzaţia lor de stagnare ori de
confuzie. De cele mai multe ori, ei consideră că principala lor problemă este
că le lipseşte ceva (bani, prieteni, contacte sociale, educaţie).
Comportamentul distanţilor
oscilează între dezinteres, indisponibil, necooperant, respingere, opoziţie şi
laşitate. Îi face pe alţil să simtă incertitudine, suspiciune.
Folosind detaşarea ca pe un
scut de apărare, ei au tendinţa să îşi blocheze energia prin fraze de genul:
Nimeni nu înţelege ce vreau eu să fac, Sunt confuz, Nu vreau să le joc jocul,
Ah, dacă aş avea…. Nu sunt pregătit
să... Nu cred că voi supravieţui. Am nevoie de mai mulţi bani, de mai multă educaţie, de mai mult timp... Nu ştiu, nu sunt sigur.
Imi e teamă. Sunt prins în capcană și nu o să mă descurc. Nu am încredere în
mine.
În timp ce ei hiperanalizează totul, ocaziile
trec una după alta pe lângă ei. La cel mai mic semn de conflict sau de
confruntare, Distanţii devin vagi şi pot dispărea literalmente de pe scenă (de
pildă, prin trecerea numărului de telefon la secret sau prin neprezentarea la o
întâlnire aranjată).
Modalitatea prin care
încearcă să obţină energie de la ceilalţi este rolul persoanei misterioase, la
care se ajunge greu. Sigur că prezența lor te subjugă treptat.
Distanţii creează întotdeauna
reacţii cu lnterogatorii, dar pot avea de-a face şi cu lntimidatorii sau cu
„Bieţii de mine", întrucât ei se află în centrul scalei.
Distanţii sunt blocaţi de
dorinţa lor de a-şi ascunde temerile, îndoielile şi confuzia.
Dacă se eliberează de nevoia
sa de a rămâne pe dinafară, Distantul/Gânditorul independent, poate avea acces
la resursele sale intuitive profunde, de unde poate extrage multă înţelepciune
şi creativitate, putând practica cu succes profesiuni: preot, vindecător sau artist.
Material scris pe baza cărții Profețiile de la Celestine-James
Redfield
***
Ludus personarum (lat.) înseamnă Jocul unui rol iar persona înseamnă
mască.
Toate rolurile psihologice nu
sunt altceva decât strategii pentru obţinerea de energie.
Oricine joacă teatru, într-un
fel sau altul, pentru a controla oamenii şi situaţiile, pentru a forţa energia
să se îndrepte spre el. E manipulare pentru energie pe orizontala firii.
Fiecare dintre noi trebuie
să se întoarcă în propriul trecut, în viaţa familiei din care a provenit şi să
vadă cum și-a format rolul, masca actuală. Vom afla astfel cum putem să
devenim conştienţi de acest control. Cei mai mulţi dintre membrii familiilor
noastre joacă propriul lor teatru, încercând să trăiască propria viață.
Aveam nevoie de energie
pentru a ne recupera energia. Dar avem nevoie și de informații și, mai ales
Înțelepciune. Micul nostru teatru apare în relaţie cu membrii familiei. Apoi îl
continuăm făță de ceilalți. Odată ce ne dăm seama de mişcarea energiei în
propria familie sau cu prietenii, colegii, vom putea trece peste aceste strategii
de control şi vom vedea ce anume s-a întâmplat, de fapt. Un om ajunge la
orice extremă pentru a căpăta energie şi atenţie în propria familie. Fiecare
dintre noi joacă mai multe roluri în împrejurări diferite, dar există un teatru
dominant, pe care avem tendinţa să îl repetăm. Nu trebuie căutați vinovați
ci doar să acceptăm că există Jocul!
***
Primul pas în procesul de
clarificare, pentru fiecare dintre noi, este conştientizarea deplină a
propriului joc. Nimic nu-şi poate urma cursul până când nu ne privim cu
adevărat şi nu descoperim cum manipulăm noi înşine, în căutarea energiei.
Acest lucru se întâmplă tuturor.
De regulă,lucrurile care ne deranjează la alte
persoane sunt chiar propriile noastre probleme pe care nu suntem dispuși să le recunoaştem.
Reamintiţi-vă că această
tehnică este doar un instrument în vederea transformării, nu o armă care poate
fi folosită pentru „iluminarea" celorlalţi sau pentru ca voi să nu vă mai
simţiţi frustrat. Este mult mai uşor să vezi aceste strategii în cazul altora.
***
Dezechilibrele datorate
Teatrului de Control pot fi acum mai
ușor de înțeles, de dezamorsat.
După ce ați înțeles cele patru tipologii, faceți exerciții de relaxare. Pregătiți o bandă, 0 fâșie de hârtie lată de 2-3 cm și pliați-o în două, pe verticală.
1.Închideți ochii și amintiți-vă
de copilărie, de mama și de tata.
Care era
relația dintre ei? Vizualizați ce amintire vă apare.
2.Cum era comportamentul,
atitudinea tatălui față de mama? Lăsați să apară orice imagine. La un
moment dat, veți înțelege care a fost prototipul de control dominant.
În clipa când știți, scrieți
pe prima jumătate de bandă. Scrieți mare, chiar cu litere de tipar. Nu scrieți
în fugă, ci desenați fiecare literă.
Respirați calm, cât mai
profund. Beți o gură de apă.
3.Închideți din nou ochii și
vizualizați-o pe mama. Care era atitudinea predominantă față de soțul ei?
Pot apare mai multe secvențe
din care veți avea certitudinea teatrului de control al mamei.
Scrieți-o pe cealaltă
jumătate de bandă de hârtie. Tot încet, cu litere mari.
Relaxați-vă!
4.Citiți de pe banda de
hârtie Teatrul de control al tatălui! Lăsați amintirile să se deruleze.
Aproape instantaneu veți înțelege, veți ști că și voi ați jucat, în familia, în
viața voastră acel rol. Vor apare fleșuri în care ați avut comportametul
tatălui. Unele mai estompate, altele mai clare. Înțelegeți și acceptați sincer,
onest, că ați repetat și voi comportamentul, gesturile, ticurile respective.
VEȚI ȘTI CÂND AȚI JUCAT ACEL TEATRU DE
CONTROL. E o clipă de ușurare. Parcă ceva se descătușează, eliberându-vă.
5.Citiți teatrul de control
al mamei. Vă veți aminti fleșuri, unele clare, altele mai puțin. Dar veți ști
rolul ei dominant din teatrul de control. Aproape concomitent apar și
situațiile când l-ați jucat voi. Când l-ați pus în scenă, față de care membru
al familiei. Constați că aveți un sentiment de înțelegere a voastră înșivă, a
mamei, parcă a tuturor. Apare o eliberare interioară.
Aceste citiri-reamintiri e
bine să le faceți zilnic. Vă vor schimba complet. Veți deveni mai calmi, mai
înțelegători, mai concilianți cu cei din jur. Suntem actorul, regizorul,
producătorul propriei Vieți!
Vă veți surprinde gândidu-vă
cu duioșie la ai voștri.
Acceptați INȚELEPCIUNEA
RECUNOȘTINȚEI CARE APARE în Suflet. O înțelegere dincolo de cuvinte, o stare de
înțelepțire
Priviții pe cei din jur: le
veți înțelege Teatrul de Control dar și suferințele. Nu îi veți mai considera
dușmani. Când stați pe o bancă într-un parc, sau în metrou, autobuz încercați
să simțiți Jocul persoanelor care trec. Veți avea surpriza că îi veți înțelege.
Trimiteți-le o undă de Iubire!
Sigur vor veni multe
surprize. Descoperiți-le singuri și bucurați-vă că voi ați participat la
propria voastră fericire, sănătate psihică și emoțională.
Repetarea tehnicii va duce la
schimbări pe care le veți observa brusc, într-o bună și minunată zi.
Veți ști că s-a încheiat când
apare o stare de profundă recunoștință față de cei implicați, că au fost atât
de buni, chiar impecabili, când ne-au predat ceea ce voiam noi să învățăm.
Știu, pare un pic derutant ce spun acum, dar veți descoperi că este real.
***
Alegem să ne îndepărtăm și ca
să ne refacem energia „comentăm”, luând energie de la alții. Un duhovnic, un
terapeut ar fi cel mai indicat. Nu cei apropiați, doar dacă știm că
știu/pot să ne ajute.
***
În carte apare o frază:
„Fiecare om trebuie să se întoarcă la trecutul său, în primii ani ai vieţii
sale în familie, pentru a vedea cum s-au format aceste obişnuinţe. Nu trebuie
să uităm că membrii familiei noastre aveau propriile lor reguli ale jocului, încercând să obţină energie de la noi, copiii.
Aşa se explică de ce am fost nevoiţi să ne creem propriile noastre modele
psihologice de control. A trebuit să ne creem o strategie pentru a ne recâştiga
energia furată. Primele tipare psihice apar întotdeauna în legătură cu membrii
familiei. În măsura în care conştientizăm dinamica energiei în familia noastră,
noi putem transcende aceste strategii de control, înţelegând ce se întâmplă în
realitate”- Profețiile de la Celestine, James Redfield
De acord, însă fraza „ încercând să obţină
energie de la noi, copiii” a
cutremurat multe persoane.
-Părinții s-au simțit
incomod, cu un sentiment de vinovăție acut, uneori.
- Unii și-au învinovățit cu
furie, cu patimă, părinții pentru stările actuale.
Gata! Au găsit vinovații, iar
energia din ei devine un tsunami, periculos pentru ei. Structura chimică din
organism se schimbă, apar reacții violente sau apatice….
Până la șapte ani copii sunt în
direct cu energia universală care trece prin ei și se revarsă în jur.
Datorită MERIDIANELOR EXTRAORDINARE care ulterior vor deveni lacuri de
acumulare ajutând la buna funcționare a Meridianelor Energetice Principale
(oricum, avem vre-o 72.000).
Nouă ni se par drăgălași
(chiar sunt) dar la asta contribuie și energia la care ei sunt încă conectați.
În prezența lor simțim asta cu toată ființa noastră. Nu știm, nu ne gândim și
așa. Îi iubim, îi adorăm și pentru acest aspect al lor. Sigur că simțim și
profunda legătură genetică.
Știind asta SIGUR, ne vom
iubi micile minuni și mai mult, cu o înțelepciune profundă. Benefică și pentru
ei și pentru noi.
Gândul că de mici am fost
„victime”, că ni s-a luat energia poate fi copleșitor.
Gândul că am luat energie de
la copii este și el copleșitor.
Două erori care ne vor aduce
numai neplăceri, ne vor ține înlănțuiți
în propriul iad. „Ignoranța” se plătește amarnic. Iar acum, avem la
dispoziție informații valoroase. Dar și unele pe care e bine să le triem. Dacă
ne provoacă disconfort, căutați, totuși și alt aspect al lor. Nu le alungați,
căutați o altă fațetă. Veți fi surprinși.
Când citim, privim un film,
suntem în stare alpha, iar energiile personajelor activează energii
asemănătoare în noi.
….. Teatrul de control există
chiar și în cele mai pașnice familii. Să nu creadă cineva că numai lui i se
întâmplă!
…. Noi, ca umanitate, am
evoluat mult față de acum 100, 50, 10 ani sau față de acum 6-4 luni de zile.
Ritmul e amețitor. Informațiile ne bulversează. Uneori ne schimbăm părerile,
atitudinea chiar de la o zi la alta. Ceea ce era de folos acum 10 ani sau 1an,
ne poate stagna, deruta.
….Rolul de observator calm,
pașnic, trebuie să fie ațintit asupra noastră, nu întâi asupra lumii din jur.
Eventual privim și înțelegem că ne oglindește stările interioare. Acceptăm greu
asta!
***
….Lucrați cu voi mult timp.
Nu vă grăbiți după o zi, două să recomandați Jocul și celor din familie. Mai
ales. Poate fi o formă de manipulare din dorința ca ei să se schimbe pentru a
ne fi nouă bine. Iar noi să stăm pe tușă. Când vor percepe schimbarea la noi,
atunci, poate, vor dori singuri să ne știe rețeta.
Dacă nu rezolvăm magnetismul
din noi prin care am atras situații neplăcute, boli, putem fugi mult și bine.
Ne putem despărți, alunga persoane de lângă noi. Vom atrage aceeași tipologie,
chiar poate mai bine conturată.
……..Nu vă doriți să scăpați de „energiile joase” care sunt cauza dizarmoniilor. Acolo este o cantitate uriașă de energie, bine comasată (de asta doare), care ne aparține. Care este a noastră. Îi schimbăm frecvența și o vom recupera. Sunt multe tehnici, dar e necesară implicarea directă.
-----Nu trebuie să vă gândiți
mult care a fost Teatrul de control al părinților. El apare și odată cu el ne
înțelegem propriul rol. Conștientizarea, simpla dar minunata conștientizare, ne
eliberează.
Citiți rolul scris pe hârtie
și instantaneu el apare în exterior (al părintelui) dar și în interior (al
vostru).
Privind oglindirea ne
recunoaștem pe noi. E simplu!
Treptat, nu mai ești controlat de programele automate din SNV (Sistemul Nervos Vegetativ sau Autonom). Cele care reprezintă 90% , subconștientul. Cu cât observi rolul alor tăi în formarea deprinderilor, cu cât le conștientizezi și accepți că sunt ale tale, cu atât dezamorsezi totul.
….. A înțelege și accepta de
ce ai o anumită atitudine, un anumit comportament înseamnă un pas spre a te
cunoaște. Accepți ideile, convingerile, credințele pentru că așa te-ai deprins
cu ele?!
…. OM- omenirea nu știe cine
este. E cel mai bine păzit secret. Nu suntem fricile, deziluziile, mâniile…
poate vom începe să înțelegem de ce suntem mânați înspre ele.
…..Mulțumiți-le! Fără ei nu
ați fi aici. Fără ei nu ați fi căutat conștientizarea PROPRIEI PUTERI de
a vă determina Viața, de a căuta propriile talente, aptitudini.
….. Vedem persona
(masca) și nu Sufletul. Masca altora la care reacționăm, neconștientizând că
propria mască îi atrage.
…. Orice gând către… pleacă însoțit de energia
noastră. Așa că GÂNDIȚI-VĂ la VOI!
Bateți ușor în zona timusului. Apoi așezați
palma blând, ca o adiere (nu o trântiți, fiți perfect conștient de blândețea gestului).
Aduceți și apoi amplificați energia Iubirii și
Recunoștinței infinite!
Lăsați-o să se distribuie în
tot corpul! E o clipă magică!
Puteți să le spuneți
Sufletului, Minții, Corpului: „Îmi pare rău pentru durerile și îndurările provocate!
Te iubesc! Te rog, iartă-mă!”
Iubire și Recunoștință Infinită !!!
