Consacrarea

Un principiu general spune: „tămăduirea nu înseamnă lupta cu patimile ci preschimbarea lor”. Patimile sunt considerate „mişcarea energiilor sufletului împotriva firii” ele trebuind să se mişte conform firii noastre iniţial create, adică la dragostea de Dumnezeu, la dorirea şi vederea Lui în toată creaţia. Numai aşa nu vom fi subjugaţi de patimi care devin ele stăpâne. Dar Dumnezeu nu e în depărtate ceruri, nu ne trebuie nave sofisticate sau alte cele. Unirea cu această imensă Forţă, pe care am fost obişnuiţi să o considerăm de neatins, se petrece ceva mai aproape: în noi.

Depăşim praguri fizice, mentale până ajungem la cele psihice unde sunt cele mai subtile bariere, multe inoculate. Ne este chiar teamă de ele. Între fizic cu a lui ,,raţiune”bazată pe simţuri, şi psihic în care sunt marile averi, avem de trecut de mentalul propriu - dependent şi de cel colectiv, care ne pune în faţa simţămintelor noastre. Cum trecem cu bine această probă?!
Începând cu a ne observa. Cu Sinceritate.

Citeam în una din cărţile lui Lazarev, cum şi-a lecuit copila de ,,patima” (pofta) de ciocolată. A îndemnat-o să stea o secundă cu ciocolata în mână şi să spună: „Mulţumesc Doamne, pentru ceea ce mi-ai dat”. Sufletul unui copil este pur,sinceritate deplină între gând şi cuvânt, ceea ce duce la ,,detonarea” unui simţământ care leagă perfect cele două. 

Mulţumirea adresată lui Doamne, este făcută cu credinţă/încredere totală. Nu a mai mâncat cu poftă ciocolata, nu a mai dorit-o cu poftă, ci moderat, i-a fost suficientă mult mai puţină decât de obicei, aşa cum a remarcat chiar copila.
Ce s-a întâmplat atunci?!

După mulţi ani, am întâlnit în scrierile din yoga „Consacrarea” fructelor acţiunilor noastre, care ne poate ajuta să atingem starea de eliberare de orice acţiune pe careo facem, de „roadele”ei.

Noi aşteptăm să fim recompensaţi, măcar lăudaţi pentru ceea ce întreprindem. 

Uneori pentru că ne şi îndoim că am făcut bine şi vrem o confirmare. Consacrând fructele acţiunilor noastre lui Dumnezeu, alta va fi starea sufletului nostru, alta legătura care se va crea cu El.

„Doamne, Dumnezeul meu, Creatoarea mea divină, îţi dăruiesc Ţie fructele acţiunii pe care o fac acum.
Te rog cu smerenie, cu suflet curat, să mă faci să înţeleg, să realizez, dacă Tu le accepţi, dacă accepţi acest lucru sau nu”

Acum, când trecem prin reechilibrarea energiilor pe planetă, să începem să regăsim şi partea divină feminină, de care atât de mult timp am fost separaţi. Nu o negăm, dar acordând întâietate numai unei forţe, cred că nu este folositor nici aici nici în ceruri. 
Sunt cele două forţe ale unui imens întreg care este de nenumit. Să ne tot raportăm doar la una din forţe, vom crea dezechilibre, ceea ce se vede bine, cu puţină bunăvoinţă. ,,Doamne”, dacă suntem conştienţi de acest lucru, poate fi denumirea celor două forţe, împreună. Important este să nu mai rupem universul în două.

Acţiunile pot fi cele ale zilei care tocmai începe, sau de a face cele mai bune şi necesare cumpărături, sau când ne ducem la slujbă, la medic, etc. Toate împrejurările vieţii noastre sunt acţiuni, iar ceva mai de sus se percepe mai bine rezolvarea lor. Se văd panoramic. Aceasta seamănă cu „abandonarea”, „tăierea” voii proprii din ortodoxie. Dar nu numai.

Noi revenim, în nenumărate vieţi, pentru a „culege” roadele acţiunilor noastre.

Unele mai bune sau altele care ne fac să credem că am nimerit în iad. Celebra Karmă. Dar, dacă le Consacrăm , aceste roade, fructe, nu vor mai fi nici ca o recompensă ulterioară dar nici ca plată pentru cele mai neortodoxe acţiuni ale noastre, pentru care să revenim, uneori în nenumărate, repetate încarnări. Subiectul este vast, fiecare poate medita asupra acestor aspecte.

Pentru că nu revenim numai pentru a ne ,,plăti” / învăţa din greşeli, ci şi pentru a ne   bucura de rodul faptelor bune. Şi.... ne bucurăm atât de mult încât considerându-ne aleşi ai sorţii, că merităm totul ( că doar şi avem deja), vrem mai mult. Şi uite aşa,ne luăm bilet pentru ...următoarea revenire, care va fi ceva mai neplăcută.  Când ştim să mulţumim pentru cât avem, chiar şi dacă numai viaţa ne-a rămas, ni se va mai da. Celui care are i se mai dă! Dar nu oricum, nu avarului. Ci  IUBIRII!!! Scânteia de viaţă din mine mi se pare uluitoare, minunată! Ea e totul este: ,,iubirea coborâtă pe pământ”.

Dacă atrag cu gândul, voi vrea tot mai mult şi mai mult şi s-ar putea ca intr-o bună zi, gândul să obosească. Saaau... să mi-l ia altcineva. Dar propria viaţă eu mi-o trăiesc. Viaţa în care sunt conştientă de Forţa din mine, care sigur mă vrea fericită, însă doar să o las să mă îndrume. 

Corpul meu simte, sufletul trăieşte aventura pământeană. Dacă le lăsăm de capul lor o să spunem că ... unde nimerirăm?! că parcă se vedea altminteri de sus?! Bucuria! Sincera bucurie că avem o haină frumoasă (corpul) care s-ar putea să fie cam peticit acum, că putem să trimitem gânduri care să lumineze... Ştiţi de aripa de fluture care va aduce o tornadă dacă ... Dacă este dizarmonioasă. Dacă acel fluture se sperie de ceva, în acea clipă creează o turbulenţă care se va amplifica şi va face ravagii altundeva. Atunci când sunt în pericol suntem uimiţi de forţele care sunt în noi şi înlăturăm chiar şi un camion. Alt fel de manifestare a energiei totale din noi. Şi exemplele pot continua , pe paliere diferite, dar toate înseamnă Forţa care este in tot ceea ce e viu.

Atunci când facem această consacrare nu numai o spunem şi gata!

Aşteptăm să primim şi răspuns, care vine printr-o senzaţie de bine sau pur şi simplu ştim. AŞTEPTĂM câteva minute. 

Sunt cele mai preţioase. Pentru că atunci se creează „legătura” cu Satelitul Doamne. Atunci Dumnezeu ne vorbeşte, ne comunică. 99% din oameni nu o fac, nu aşteaptă, se grăbesc. Nu vor auzi, atâta tot.

„Doamne, nu pot face aceasta decât dacă TU mă ajuţi”, înseamnă a ne face un obicei din a dialoga cu Dumnezeu dar şi a relaţiona cu El continuu.
Mai târziu vom percepe şi alte faţete ale acestei relaţionări, dar cu răbdare, le vom avea.

Nu eu sunt legată de ceea ce fac, bucuria este a primitorului fructelor acţiunilor mele, prin mine doar primeşte un impuls, un răspuns la ceea ce îi este necesar. Am fost un intermediar, atâta tot. Dacă reuşim performanţa asta ... multe se vor lumina şi pentru noi.

Aceasta ar semăna cu o stăpânire de sine extraordinară, care ar cere un imens efort din partea noastră. Vreau să înţelegeţi că lucrurile sunt mai simple. Numai să „vrem”să-i dăruim Lui fructele – adică POSIBILITATEA DE A SE MANIFESTA.

DUMNEZEU SE MANIFESTĂ doar când noi acceptăm şi cerem acest lucru. Este extraordinar şi înfricoşător de minunat în acelaşi timp. EL aşteaptă şi iar aşteaptă ca noi să devenim „vasul” Lui de manifestare. Nu ne cere nimic, doar să -L lăsăm să existe. Dar starea pe care o vom trăi va fi de deplină împlinire. Cuvintele sunt sărace.

În timp ce scriu aceste rânduri, vin spre mine acei oameni care au nevoie tocmai de această informaţie. Explicam acum unei viitoare reikiste, că ar trebui să aprindă lumânări pentru cei cărora a putut să le facă un bine când funcţia socială i-a permis. Mă asigura că nu aştepta „nimic” material de la ei, că nu a făcut-o pentru asta. O cred. Dar, un zâmbet, un sărut-mâna… tot voia. Aceasta este forma cea mai perfidă, aş numi-o, prin care pierdem fructele acţiunilor noastre.

Pierdem, în sensul că dacă pretindem chiar şi acel zâmbet, însemnă că tot cerem răsplată şi, evident că ni se va da. Dar „aici”. Şi uite aşa lanţul cauzalităţilor, sau karmic, continuă. Or noi ne dorim eliberarea de el, fie + fie - . Şi, nu este cazul să aşteptăm mulţumiri, de orice natură ar fi ele, de la cei cărora le-am făcut un serviciu.

Dacă noi am putut să facem acest lucru, înseamnă că din orice punct de vedere am privi, uman sau energetic, ei nu au cum să ne mulţumească fiind pe o treaptă mai jos decât noi, doar în acele momente. Dar, vom primi răsplata de la cineva care este „el” pe o treaptă mai sus decât noi, aceea persoană având disponibilitatea necesară, umană şi energetică de a ne ajuta, când vom avea nevoie. 

Oare noi, am spus întotdeauna mulţumesc? Da, ştiu, retorică întrebare şi în ceea ce mă priveşte. Uneori, nici nu ne dăm seama că trebuie să spunem: mulţumesc!

Mai există un aspect: contul propriu din ceruri. E şi nu e metaforă. Nimic nu se pierde. Dumnezeu – Forţa Totală Supremă, ca orice părinte iubitor, ne deschide un cont sus, în care sunt trecute energiile faptelor bune, la care nu am solicitat nimic în schimb. Ele rămân ca energii pure care ne vor fi puse la dispoziţie „atunci când parcă nimic nu mai părea că ne poate salva”. Şi, tot i-am explicat doamnei, că mai este un aspect şi mai subtil: dorinţa de a face fapte bune pentru a aduna bani cereşti în cont. Subtilă formă de… manipulare a LUI. Adică… EL nu vede gândul nostru?! Poate, nu trebuie să fiu prea intransigentă cu acest aspect. Este bine să conştientizăm că ne trebuie fapte bune, iar dacă facem Consacrarea fructelor acţiunilor noastre  şi aşteptăm răspuns şi acţionăm în consecinţă,atunci sigur contul se formează, creşte. 
Dacă facem Consacrarea fructelor acţiunilor noastre, aşteptăm să percepem răspunsul şi simţind că nu vine sau că ne cam strânge în spate, cum se spune, atunci, e de la sine înţeles: renunţăm. Nu este momentul, nu este benefic pentru noi sau pentru cei implicaţi, etc. Asta nu înseamnă neapărat că acţiunea în sine este „rea”, ci că nu este timpul şi cazul.

A trebuit să trec prin numeroase ,încercări”, a trebuit să privesc la cei din jur şi apoi în mine însămi. Mărturisesc că mi-am asumat, de multe ori, lecţia predată de mine - mie. . Aşa cum spune, cu umor, Dr. Len „Nu-i nimic în neregulă cu erorile de judecată. Te pot omorî, asta-i tot”.

Dar nu am încetat niciodată să CAUT, Să-L caut, chiar când nu avea un nume bine definit pentru mine, chiar când era doar o noţiune, chiar când doar vedeam că acţionează asupra altora. Vedem aceasta tocmai pentru a deveni conştienţi şi noi de EL. Dacă nu-L vedem în noi, măcar să-L vedem în ceilalţi. Este tot o îndurare de a LUI.

Aşa am înţeles mai bine ce dar imens este Reiki pentru oameni. Că lucrând cu corpurile lor energetice îndeosebi cu cel vital, se eliberează ceea ce era încătuşat: sufletul.
Ulterior am găsit această consacrare, în toate credinţele lumii.

,,Pentru a junge la starea de renunţare sau abandon, necesară comuniunii cu Dumnezeu, ar trebui să analizâm cu atenţie tot ceea ce percepem, simţim sau gândim, atât in ceea ce priveşte fenomenele de natură superioară, spiritual,cât şi cele de natură mai grosieră, iar EL va oferi lumina discernământului spiritual între ceea ce este bine şi ceea ce este rău pentru cei care doresc sincer să îL urmeze”(,,Taina comuniunii intime cu Dumnezeu” - Fratele Lawrence,Editura Sophia, pag. 13)

Am scris aceste informaţii pentru că şi în Reiki, cu cât ajungi mai aproape de împlinire, lucrurile se întâmplă la fel. Iar mulţi, deja au simţit/trăit acest lucru.

Fragment din cartea: 

Dumnezeu îți schimbă creierul

                         

Michelangelo Buonarroti -pictură tavanul Capelei Sixtine

Ce se întâmplă în creierul omului atunci când se gândeşte la Dumnezeu indiferent de credinţa sau cultul religios de care aparţin.

Ce ne-au învățat religiile, curentele spirituale sau propriul discernământ, pentru a fi fericiți?! Să-l gândim continuu pe Dumnezeu! Știința spune acum că activitatea creierului se modifică considerabil când medităm constant la Dumnezeu. Pe baza neuroplasticităţii naturale, se formează sinapse noi şi se activează centri care corespund empatiei, toleranţei şi care armonizează emoţiile. 

Există și un circuit neuronal pe care ei îl numesc al lui Dumnezeu. Se găseşte în cortexul cingulat anterior şi e alcătuit dintr-un tip special de neuroni tineri (au cam 15 mil de ani vechime, spre deosebire de structurile vechi - reptiliene- care au 450 mil ani vechime). Aceştia există doar la om şi la câteva primate. Acest circuit se activează prin rugăciune, meditaţie. Se inhibă activitatea structurii amigdaliene, mai exact temperează frica şi agresivitatea.

Au mai descoperit că atunci când activitatea din lobii parietali încetineşte, amuţesc gândurile, cei care practică această "tăcere a gândurilor" trăiesc o stare specială în care se simt una cu Dumnezeu, cu universul, cu toată omenirea. 

Rugăciunea este esența vieții spirituale. A Sufletului. Indiferent de care religie aparții, sau grup, castă, neam, sex. 

Rugăciunea, meditația relevă, uneori apocaliptic, esența ființei fiecăruia în care te regăsești tu pe tine. Desăvârșirea. Ceea ce au căutat dintotdeauna să transmită inițiații. Pentru că apocalipsa asta este: revelație, descoperire care distruge ceva din ființa fiecăruia. Focul fizic devine treptat foc cosmic care ne apropie de Esență. 

Există focul cunoașterii Ființei care întreținut de gândire, de cunoaștere, apoi de partea negânditoare, ne vor duce la descoperirea, treptată, a Fericirii. Noi sărim, măcar cu gândul precum cangurii, sau lăcustele direct la pretenția de a fi fericiți, bogați. Nu vom ști să administrăm noua stare ba chiar trecem pe lângă tot ce ni se oferă.

Neurologii au făcut salturi uriașe în a ne releva pe înțelesul nostru, al fiecăruia ce  surprinzătoare schimbări au loc în noi, guvernați de creier în ansamblul lui.

Dar nu numai atât: atunci când forța electromagnetică a creierului activează (coboară) în inimă,  activează o forță și mai mare. O trezește. Electro-magnetismul inimii există  asigurând funcționarea fiziologică. Nu electromagnetismul creierului modifică convingerile noastre ci electromagnetismul Inimii. Inima este adevăratul MAG. Magna-cum-laude a ființei umane.

 Atunci când creierul trimite semnale inimii, prin sistemul nervos, inima noastră nu se supune automat. Cu toate acestea, creierul se supune tuturor mesajelor şi instrucţiunilor trimise de către inimă.

Reacțiile chimice se produc ca urmare a unor diferențe de potențial care există între elementele chimice; fără această electricitate nu s-ar forma circuite, curenți electrici prin care se face transmiterea informațiilor către creier. Stocarea informațiilor in memorie se realizeaza sub forma unor sarcini electrice pe creier.

Este unanim acceptat că fiecare organ uman are propria lui frecvență de vibrație, iar în momentul în care această frecvență este afectată apar dezechilibrele și bolile.

,,Dacă îl contempli suficient de mult pe Dumnezu, se va întâmpla ceva surprinzător în creier. Funcționala neuronală începe să se schimbe. Diferite circuite devin active, în vreme ce altele vor fi dezactivate. Se formează noi dendrite ce fac noi conexiuni sinaptice, iar creierul devine mai sensibil la zone subtile de experiență. Percepțiile se schimbă, credințele încep să se schimbe, iar dacă Dumnezeu are semnificație pentru tine, atunci Dumnezeu devine neurologic real.’’

,,Dumnezeu este o parte a conștiinței noastre; cu cât te gândești mai mult la Dumnezeu, cu atât vei modifica circuitul neuronal din anumite părți ale creierului”.

,,Omul are creierul construit astfel încât să perceapă și să genereze realități spirituale. 

Dar el nu poate asigura acuratețea acestor percepții. Însă creierul nostru folosește logica, rațiunea, intuiția și emoția pentru a-l integra pe Dumnezeu și universul într-un sistem complex de valori personale, comportamentale și credințe.

Neuroștiința a ajuns să înregistreze efectele, doar efectele pe care credințele și experiențele religioase le au asupra creierului. Prin asta nu se demonstrează că Dumnezeu există sau nu. 

Să nu uităm că în cea mai mare parte, creierul nu-și face griji dacă lucrurile pe care le gândim și vedem sunt reale sau nu.

Cu cât susținem o imagine, un sentiment, un gând acestea devin realitatea noastră în care ne scăldăm, de cele mai multe ori crezând că nu mai există și realitatea altora. Ba chiar ne deranjează intrând în polemici(cel puțin).

,,Creierul uman pare să întâmpine dificultăți în separarea fanteziilor de fapte”.

Selectarea aspectelor care ne vor influiența cursul vieții se face în copilărie datorită mediului social. Pe ele se va țese propria viață.

,,Diferite concepte despre Dumnezeu afectează mintea umană” creind și o diversitate de relații sociale.

,,Practicile contemplative întăresc un circuit neurologic specific ce generează starea de pace, conștiință socială și compasiunea pentru ceilalți”.

                            ,, Dumnezeu şi neuroplasticitatea creierului

Contemplarea lui Dumnezeu vă va schimba creierul, dar aş dori să subliniez că şi meditarea asupra altor teme mari vă va schimba creierul. Dacă veţi studia Big Bang-ul, sau vă veţi cufunda în studiul evoluţiei – sau alegeţi să cântaţi la un instrument muzical -, veţi schimba circuitul neuronal într-un fel care intensifică sănătatea cognitivă.

Dar contemplarea religioasă şi spirituală vă schimbă creierul într-un mod profund diferit deoarece întăreşte un unic circuit neuronal care intensifică în mod special conştiinţa şi empatia socială în timp ce dizolvă sentimente şi emoţii distructive.

Este exact genul de modificare neuronală pe care trebuie să o facem dacă dorim să soluţionăm conflictele de astăzi ale lumii. Iar mecanismul subadiacent care îngăduie înfăptuirea acestor schimbări are legătură cu singura calitate cunoscută ca neuroplasticitate: abilitatea creierului uman de a se rearanja, ca răspuns la o varietate de evenimente pozitive şi negative.”

        

,,Protejarea creierului care îmbătrâneşte şi antrenarea dendritelor

 În fapt, dovezi recente au arătat că schimbările neurologice pot avea loc în numai câteva ore. „Dezvoltarea conexiunilor neuronale sau îndemânărilor particulare nu apare treptat, în timp”, spune Akira Zoshii, un cercetător al creierului de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. „Astfel de schimbări se produc rapid, apărând la scurte intervale, după o puternică stimulare. De parcă ar exista un singur punct trigger (trăgaci) în urma stimulării căruia apare rapid un circuit funcţional.”

Când meditezi intens asupra unui scop specific pe o perioadă lungă de timp, creierul începe să se raporteze la ideea ta de parcă ar fi un obiect prezent efectiv în lume, crescându-şi activitatea în talamus, parte a procesului de creare a realităţii al creierului. Conceptul începe să pară tot mai uşor de atins şi real şi acesta este primul pas în motivarea altor părţi ale creierului în a acţiona deliberat.

Tehnologia de scanare a creierului ne îngăduie să privim în acţiune un creier viu, iar ceea ce vedem este uimitor.

 Fiecare sentiment şi gând schimbă fluxul sangvin şi activitatea electrochimică în arii multiple ale creierului şi se pare că nu repetăm niciodată acelaşi sentiment sau gând. 

De fapt, simplul act al rememorării unei amintiri schimbă conexiunea în alte circuite neuronale – un alt exemplu interesant al enormei plasticităţi a creierului.

Deci, ce are a face neuroplasticitatea cu Dumnezeu? Totul, pentru că dacă contempli ceva atât de complex şi misterios ca Dumnezeu, vei avea izbucniri incredibile de activitate neuronală în diferite părţi ale creierului. Dendrite noi vor creşte cu rapiditate, iar asociaţii vechi se vor deconecta în timp ce vor apărea noi perspective imaginative.

 În esenţă, când te gândeşti la întrebările cu adevărat mari din viaţă – fie ele religioase, ştiinţifice sau psihologice – creierul tău se va dezvolta.”

                        ,,NEUROŞTIINŢA

Dacă vrem să înţelegem cum Dumnezeu şi procesele spirituale modifică creierul, există şase structuri pe care cartea ni le dezvăluie spre a le avea în vedere: lobul frontal, sistemul limbic, cortexul cingulat anterior, amigdala, talamusul şi lobul parietal.

Aș dori să vă arăt o modalitate simplă de a vizualiza aceste părţi importante ale creierului.

În primul rând, puneţi în palmă două migdale (fără coajă) imaginare. Acestea sunt cele două jumătăţi ale amigdalei, care generează răspunsulluptă-sau-fugi la o teamă percepută sau imaginară. Apoi puneţi în palmă două jumătăţi ale unei nuci (din nou fără coajă). Acesta este talamusul, care trimite informaţie senzorială în toate celelalte părţi ale creierului. De asemenea vă oferă simţul semnificaţiei şi vă dă o imagine despre cum este realitatea de fapt.

Acum strângeţi pumnul şi răsuciţi braţul, astfel încât oasele să fie îndreptate spre tavan. Antebraţul este coloana vertebrală, iar pumnul împreună cu jumătăţile de migdală şi de nucă formează sistemul limbic, cea mai veche parte a creierului, pe care o are fiecare reptilă, peşte, amfibie, pasăre sau mamifer. Sistemul limbic este implicat în codificarea memoriei, răspunsul emoţional şi multe alte funcţii corporale.

(De fapt avem două talamusuri, două amigdale şi doi lobi frontali şi parietali în creier – unul în fiecare emisferă – şi fiecare jumătate poate fi implicată în diferite funcţii neurologice, dar ca să simplificăm lucrurile ne vom referi la ele la singular.)”

((Deoarece avem emisfera stângă care este auditivă și cea dreaptă care este vizuală.))

Luaţi apoi patru coli de hârtie şi puneţi-le în vârful pumnului. Mototoliţi-le astfel încât să stea fix şi voilà! – aveţi un creier uman. Acele patru coli sunt mărimea şi grosimea aproximativă a neocortexului şi toate amintirile, credinţele şi comportamentele pe care le-aţi acumulat într-o viaţă sunt depozitate pe ele, împreună cu toate centrele de procesare vizuală, auditivă, motorie, de limbaj şi cognitivă ale creierului. Treizeci la sută din hârtie este lobul frontal, care este plasat chiar înapoia şi mai sus de ochi. El controlează aproape toate lucrurile de care sunteţi conştient: logica, raţiunea, atenţia, limbajul şi motivaţia voluntară.

Observaţi unde hârtia mototolită vă atinge degetul mare. Este locaţia aproximativă a cortexului cingulat anterior, care procesează conştiinţa socială, intuiţia şi empatia. De asemenea, conţine un tip unic de neuron pe care îl au numai oamenii şi câteva primate. Aceşti neuroni au apărut de 15 milioane de ani, în vreme ce amigdala (migdalele din pumn) generează frica de 450 milioane de ani. 

Practicile spirituale consolidează cortexul cingulat anterior şi, când se întâmplă lucrul acesta, activitatea din amigdală încetineşte.

Mai există o zonă pe care aş dori s-o ţineţi minte: lobii parietali, poziţionaţi deasupra şi uşor înapoia urechilor. Ei ocupă mai puţin de o pătrime din colile de hârtie, dar vă oferă un sentiment al sinelui în relaţie cu alte obiecte din lume. Când activitatea din această zonă descreşte, vă simţiţi una cu Dumnezeu, cu universul, sau cu orice alt concept asupra căruia vă concentraţi conştient.

Şi gata: o jumătate de miliard de ani de evoluţie neurologică condensată în şase paragrafe, iar meditaţia vă învaţă cum să modificaţi funcţionarea fiecăreia dintre aceste părţi ale creierului în feluri care vă 

îmbunătăţesc sănătatea fizică şi emoţională. Ea poate chiar schimba modul în care creierul percepe realitatea.”

,,Principalele părți anatomice ale creierului implicate în realizarea imaginii lui Dumnezeu sunt :

•  Lobul parietal: responsabil cu stabilirea relaţiei dintre tine şi Dumnezeu. Dacă descreșteți activitatea în lobul parietal prin intermediul meditației sau a rugăciunii intense, frontierele dintre voi şi Dumnezeu se vor dizolva. Veți avea un sentiment de unitate cu obiectul contemplate şi cu credințele voastre spirituale.”
• Talamusul : dă semnificația emoțională a conceptului de Dumnezeu.
• Amigdala este responsabilă în caz de suprastimulare emoțională( care are la bază furia reprimată) cu creerea imagini iunui Dumnezeu rău, răzbunător, care ne pedepseşt pentru greșelile noastre.”Când este suprastimulată, amigdala. Creează impresia emoțională a unui Dumnezeu înspăimântător, autoritar , răzbunător şi suprimă abilitatea lobului frontal de a gândi logic la Dumnezeu.”

•  Striatum-ul: „Inhibă activitatea amigdalei, permițându-vă să vă simțiți în siguranță în prezența lui Dumnezeu…”

• Cortexul cingularanterior: ne îngăduie să îl simțim pe Dumnezeu ca fiind iubitor și plin de compasiune .”Descrește anxietatea religioasă, vina, teama si furia, suprimând activitatea din amigdală.”

Toate nemulțumirile, frustrările, neîmplinirile, supărările …, pe scurt toate sentimentele noastre negative, mai ales dacă sunt reprimate se regăsesc în amigdală şi acționează negativ asupra activității acesteia.Pe de altă parte furia împiedică buna funcționare a lobului frontal, reducând capacitatea de a fi raţional, de a asculta de altă persoană, de a fi conștient de rezultatele acțiunilor tale… Neurologii au constatat că această furie eliberează neurochimicale, care în timp distrug anumite părți ale creierului, în special pe cele responsabile de activitatea emoțională”

……………..

Ce facem cu aceste furii ancestrale, reprimate pentru că acum înțelegem că ele sunt deja depozitate ca și circuite energoinformaționale în noi?!

Newberg spune că se poate cu ajutorul practicilor spirituale să construim ”un pod peste prăpastia dintre realități interioare şi exterioare, care ne va purta apoi mai aproape de ceea ce există de fapt în lume.”

 .

Există numeroase practici spirituale care ne pot ajuta. Din anii ”60 ele sunt tot mai cuprinzătoare și au început să facă parte din viața noastră.

,,În scrierile patristice se discută mult despre coborârea minţii în inimă şi despre întoarcerea energiilor spre esenţă” – o frază pe care mulți am citit-o sau auzit-o de la marii duhovnici. Coborârea minţii în inimă - adică întoarcerea energiei spre esenţă - constituie vindecarea minţii; această întoarcere presupune mai întâi aflarea inimii trupeşti, şi numai după aceea a celei metafizice sau duhovniceşti.

 Nevoitorul „coboară în adâncurile inimii sale, la început în inima trupească şi de acolo în acele profunzimi care nu mai sunt ale trupului. Îşi găseşte adâncul inimii, atinge miezul metafizic, duhovnicesc, al fiinţei sale pe care, scrutându-l, vede că existenţa omenirii nu este ceva exterior sau străin fiinţei sale, ci e întru totul împletit cu propria sa fiinţă". ,,Sufletul pătrunde într-un «întuneric» de o factură cu totul specială, învrednicindu-se astfel să stea cu mintea curată în chip negrăit înaintea lui Dumnezeu"  (Arhimandritul Sofronie de la Essex).

,,Rugăciunea minții în inimă este miezul a ceea ce se numește teologie mistică, teologie ortodoxă. Prin rugăciunea minții în inimă se atinge și se exprimă unitatea și comuniunea omului cu Dumnezeu.

,,Când omul se unește cu Dumnezeu, îndată începe rugăciunea inimii” spun teologii creștini. Precum se vede, au dreptate. Însă fără amenințările care duc și activează fricile. Frica de Dumnezeu - frica aceea subțire, metafizică e una, dar până ajungem la ea, cuvintele ne pot duce pe un alt făgaș, vechi de sute de milioane de ani.

 E adevărat că se vorbește despre ,,rugăciunea științifică”- care vrea să inducă ideea numai a rugii raționale. Dezvoltarea puternică a intelectului face ca vibrațiile electromagnetice ale creierului să fie mai puternice – e adevărat. Dar cu atât mai mult și ale inimii, care devin statornice prin această cunoaștere. Știi ce se întâmplă, știi ce faci. Și avem nevoie de această statornicie prin Cunoaștere.

Coerența este sincronizarea între două entități ale unui sistem. In cazul de față coerența dintre inimă și creier depinde de activarea electromagnetismului inimii. Care este mai puternic după cum demostrează toate cercetările dar…. Funcționează doar pentru mentinerea funcțională a corpului fizic. Se poate mult mai mult. Coerența inimii și a creierului = coborârea minții în inimă. Adevăr de necontestat doar spus diferit.

Separarea dintre ceea ce inima simte și ceea ce creierul știe dispare.

Fiecare putem să creem acest câmp de coerență care va fi benefic tuturor. Și Mamei Terra. Ceea ce inima simte se transmite și este decodat de mentalul celorlalți. Decodat până acum fără să fim conștienți de asta. Acum se poate asuma conștientizarea printr-o intenție clară și susținută zilnic. Minim 12 minute. Prin coerență apare sinergia dintre creier și inimă. Două sisteme care operează de comun acord, ca unul singur.

 Undele inimii tale comunică cu undele cerebrale ale altora și ne aduce împreună pe aceeași frecvență.

Institutul HeartMath a înregistrat câmpul electric al inimii care este de aproximativ 60 de ori mai mare, și câmpul magnetic al inimii care este de 5000 de ori mai mare, decât al creierului. Această conștientizare poziționeaza creierul ca fiind relativ mai slab în comparație cu inima.

Descoperirea știintifică a Institutului a condus către noi înțelesuri în ceea ce privește legătura dintre inimă și emoții, dezvăluind semnificația câmpului magnetic al inimii, care se modifică în funcție de stările emoționale.

NOTA: 

Cartea „CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL” oferă, într-o manieră sintetică, informaţii despre anatomia creierului descriind ,,corelațiile neurologice ale experiențelor spirituale și credințelor religioase”.

Andrew Newberg, doctor in medicina, este profesor asociat la Departamentul de Radiologie si Psihiatrie al Spitalului Universitatii Pennsylvania si profesor adjunct la Departamentul de Studii Religioase. Este fondatorul si directorul Centrului pentru Spiritualitate si Minte si directorul Centrului pentru Studii Integrate de Spiritualitate si Neurostiinta al Universitatii Pennsylvania. Este board-certified in medicina interna, medicina nucleara si cardiologie nucleara.
Dr. Andrew Newberg a publicat peste o suta de articole, eseuri, capitole de carti si este coautor al lucrarilor Born to Believe, Why We Believe What We Believe, Why God Won’t Go Away si The Mistical Mind. O prezentare generala a lucrarilor sale poate fi vazuta la www.andrewnewberg.com. 

 Mark Robert Waldman este cercetator asociat al Centrului pentru Spiritualitate si Minte, Universitatea Pennsylvania. Este coautor la lucrarea Born to Believe, Why We Believe What We Believe si noua alte carti si antologii care acopera campurile psihologiei si creativitatii. A fost editor fondator al jurnalului de literatura academica, Transpersonal Reviews, iar lucrarile sale profesionale au fost publicate in jurnale in intreaga lume. A lucrat in calitate de consilier in California de Sud, specializat in dinamici de cuplu si terapii bazate pe constienta.